Welcome to Allan Dalla/s World!

April 17, 2013

O lume vazuta prin caleidoscop
Roteste-l si se schimba tot

text si ilustratie de Allan Dalla
primite pe TRIMITE CHESTII

Puff Puff Pass. Odata aterizat in tara cu forma de peste, imi dau seama ca lucrurile in aceasta tara stau putin altfel fata de restul planetei, poate chiar de-a-ndoaselea. Odata constientizata viata de zi cu zi care trebuie suportata cu compromisuri, din motive mai mult sau mai putin politice, Michelangelo imi da o mana de ajutor.

 

Kitsch-Land. A doua zi ma trezesc brusc intr-o realitate cruda, unde binele si raul locuiesc in aceeasi camera, unde obiectele kitschioase zambesc tablourilor spirituale, unde oamenii arunca bani in fantana sa-si atraga norocul, unde obiceiurile proaste devin o obisnuinta, unde televizorul reprezinta singura referinta.

 

Graffiti pe paine. Imi iau micul dejun, acelasi graffiti pe paine, cu paine alba-neagra. Ca desert savurez marul lui Magritte folosindu-ma de teapa, mai nou insangerata, din centrul Bucurestiului.

 

Pawn of society. Inca ma mai intreb daca am un rost sau nu, de fiecare data cand imi privesc umbra, nu-mi dau seama daca exista sau nu, sau poate nu detin pamant pentru umbra mea. Un singur lucru e clar, suntem doar niste pioni cu drepturi furate.

 

Sfinx experience. Astazi am ajuns in Bucegi sa-mi adun creerii, unde Sfinxul arata din ce in ce mai rau. Probabil din cauza oamenilor care sunt din ce in ce mai morti spiritual.
Ca prin minune,’Cineva’ face ca pentru prima data in viata ‘Pietrei’, sa-i faca cunostinta cu vecinele: Babele.
Colegii mei si-au luat treaba in serios cautand vinovatul. Am fost impresionat si am facut o poza.
Da, eu sunt ‘politistul spiritual’ care a surprins momentul.

Share on Facebook

Tags: , , , , , , , , , , ,
Posted in FOLCLOR, VIZUAL | No Comments »

(Nu) Avem Timp

March 15, 2013

Text și ilustrație de Ada Muntean
(primite pe TRIMITE CHESTII)


Eu sunt de acolo de unde tu nici nu gândești de unde soarele răsare doar dacă-l plătești

“Nu am găsit timp în timpii mei, în confluență cu ai tăi”. Așa suna scuza unui om drag mie, când mi-a transmis telefonic că nu are timp pentru mine.

Suna foarte bine, ce-i drept, chiar poetic. Dar tot mă durea. Cum adică să nu aibă timp pentru mine? Cum e posibil să nu îți găsești timp pentru cineva atunci când îți e dorită prezența atât de mult? Întorceam pe toate fețele exprimarea, încercam să găsesc motivația chiar în răspuns, poate desprindeam un fir care să mă ducă către un alt înțeles, sau poate să-l facă pe acesta mai ușor de acceptat. “În timpii mei..”Există un timp al persoanei, al unei indivitualități? Care să nu se sincronizeze cu timpii altei individualități? Pe atunci mi-era foarte greu să înțeleg asta sau chiar să încerc să deduc mai departe consecințele acestei stări de fapt. A rămas ca un aforism în memoria mea, care reapărea din când în când și ce treptat a început să capete o altă semnificație. Dar tot mă deranja. Îmi spuneam: “Vreau să-mi găsesc timp pentru fiecare persoană care mi-a afectat existența într-un mod sau altul, vreau să-i păstrez un loc în memoria mea, să mă gândesc la ea în anumite momente, să o surprind în diferite ipostaze-chiar dacă vor fi desene, fotografii sau vor rămâne doar cadre mentale.” Nu vreau ca timpul să devină o piedică. Dacă nu mai pot să interacționez pe viu cu o persoană anume, vreau să-mi resuscitez de câte ori vreau amintirile cu ea.

“În noapte undeva mai e/ Tot ce-a fost și nu mai e/ Ce s-a mutat, ce s-a pierdut,/ Din timpul viu în timpul mut.” (Lucian Blaga) Prezențele oamenilor din viața mea mă locuiesc. Conștient sau inconștient, sunt unii oameni care lasă urme în mine pe parcursul timpului și care ajung să mă schimbe. Și chiar dacă timpul din timpii mei nu s-a potrivit cu al lor într-un anumit moment, vreau să cred că timpul nu a fost o barieră în a-i cunoaște cu adevărat.

Când am citit poezia “Avem timp” de Octavian Paler, mi-a dat speranță, dar nu mi-a schimbat convingerea că timpul este insuficient câteodată. Senzația aceea care mă consumă (și ne consumă pe toți) se estompează când citesc aceste versuri:
“Avem timp pentru toate./ Să dormim, să alergăm în dreapta și-n stânga,/ să regretăm c-am greșit și să greșim din nou,/ să-i judecam pe alții și să ne absolvim pe noi înșine,/ avem timp să citim și să scriem,/ să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,/ avem timp să facem proiecte și să nu le respectăm,/ avem timp să ne facem iluzii și să răscolim prin cenușa lor mai tarziu./ Avem timp pentru ambiții și boli,/ să învinovățim destinul și amănuntele,/ avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,/ avem timp să ne-alungăm întrebările, să amânăm răspunsurile,/ avem timp să sfărâmăm un vis și să-l reînventăm,/ avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,/ avem timp să primim lecții și să le uităm dupa-aceea,/ avem timp să primim daruri și să nu le-nțelegem./ Avem timp pentru toate [..] “


În noapte undeva mai e Tot ce-a fost și nu mai e ce s-a mutat ce s-a pierdut din timpul viu în timpul mut

“Din momentul în care ne naștem, timpul începe să ne ia viața înapoi”. Mi-a rămas foarte adânc întipărită în memorie o afirmație a unui coleg de facultate, de la Pictură: “Știi, Ada, eu mă trezesc în fiecare dimineață cu frica de a nu muri înainte de a materializa ce am în cap. Am lăsat în urma mea tot ceea ce-mi doream să fac? Nu vreau să mor înainte de a termina lucrările pe care le am de făcut.” Trecerea noastră pe Pământ, trecerea aceasta a timpului poate fi o cursă contra cronometru a atingerii unor scopuri, dar în același timp o perioadă a devenirii, a descoperirii de sine, a dăruirii personale într-un interval de timp. Timpul e foarte relativ. Timpul trebuie să fie de partea ta. Și chiar dacă nu e de partea ta, nu trebuie să devină o piedică în a trăi ce e de trăit. Eu am convingerea că noi trăim perpetuu, dacă ar exista mașina timpului și am folosi-o, ne-am putea întoarce în trecut sau călători în viitor și ne-am găsi pe noi și pe alții trăind niște momente într-un atemporal continuu. Pentru că momentele acelea chiar dacă au trecut sau vor trece- există și se desfășoară într-o realitate posibilă: trecută, prezentă sau viitoare.

Timpul e o iluzie de multe ori. Fiecare amintire retrăită, o încarci cu energia prezentului, ce e întotdeauna diferită. Nu e o rememorare anostă a unui fapt împlinit și trecut. Mi-am retrăit viața de mai multe ori în fața șevaletului, reluând niște amintiri și retrăindu-le la nivel mental, și de fiecare dată am descoperit și înțeles altceva. Sunt unele momente când lucrez și sunt pe pilot automat, iar atunci mă detașez parțial și îmi vin flashback-uri în minte din trecut. De fiecare dată sunt diferite. Mă gândesc că poate aș fi acționat altfel dacă aș fi trăit momentul acela acum. Timpul m-a schimbat pentru că văd lucrurile în prezent cu alți ochi. Nu e o dezgropare frustrată a trecutului, ci doar o încercare de înțelegere mai completă a rezultatului pe care îl generează prezentul.

Cred, de asemenea, că pentru timp trebuie să și lupți. Nu îl lași doar să treacă. La fel cum lupți pentru pâinea de mâine (câștigarea existenței), pentru „te iubesc”-ul de mâine (găsirea iubirii și păstrarea unei relații armonioase), așa lupți și pentru timp. Pentru timpul tău și al altora. Pentru timpul viu.

 

O vreme vom vorbi despre timp. Cât oamenii vor avea timp să ne povestească, noi vom avea timp să-i ascultăm. Vom posta articole, analize, desene, gânduri și orice altceva vreți voi cititorilor contribuitori să ne spuneți, despre timpul vostru și al nostru, al tuturor. Primim materiale aici.

Alte articole cu tema timp:

Timpul meu nu e timpul tău (interviu colectiv)

În 4 (patru) timpi (text și fotografii Alex Roșca)

Trăiește clipa. Nu e momentul. (text Diana Petruț, fotografie Alia Livia Lazăr)

Timpul (text Amelian Rupa, vizual Alina Andrei)

Share on Facebook

Tags: , ,
Posted in DE CITIT, FOLCLOR, VIZUAL | No Comments »

Tea Tomescu si Bucurestiul

March 6, 2013

Daca n-am zice despre Tea ca este ambitioasa atunci mai bine n-am mai zice nimic. Merge pe 23 si se vede de departe ca merge cu motoarele turate lasand o fina linie de praf in urma. E efervescenta si nerabdatoare, stie ca toata lumea e a ei. Ne bucuram insa ca terenul ei de joaca e pe-aici pe langa noi si ca poate sa ne inspire pe toti. Ii place sa branduiasca locuri din Bucuresti si ii place sa impartaseasca din experienta ei altora. Trebuie sa iubesti orasul sa poti povesti despre el asa cu patima.

Ne-am propus sa facem tot ce putem s-o punem pe Tea in incurcatura, asa ca am decis sa facem un interviu experiment in care sa o lasam sa-si puna singura probleme, adica intrebari la care sa raspunda bineneteles, tot ea. Asa ca Tea aka Dungulite (cum ne place noua la TATAIA sa o alintam) centreaza, da cu capul si bineneteles ca tot ea apara. Primiti gol?

1. Cine mai esti si tu si ce impresie incerci sa faci in mediul online?

Tea Tomescu, 22 de ani, aproape 23, astept cu nerabdare sa vina vara. Am renuntat la master ca sa am mai mult timp sa ma concentrez numai pe chestii care imi plac si sa ma ocup de proiectele personale. Cred ca as putea sa il termin, dar nu vreau asta… gasesc mereu cate ceva mai interesant de facut.

Pe repede: La 3 ani mi-am scris numele invers, adica AET. La 5 ani m-am apucat de benzi desenate, dupa ce am rasfoit cateva reviste Pif. Mai tarziu, aveam si eu un personaj, Jel. Mama imi cumpara caietele pentru desenat si tot mama le arunca, apoi eu plangeam. La 14 ani am dat graffiti-uri in Tineretului. Mi-am dat seama ca nu-i de mine acest sport extrem si m-am lasat repede, cumparandu-mi un skate. La 16 ani ma dadeam pe rampe. Pana m-am lovit in cot si mi-am dat seama ca nu sunt foarte sexy cu buba pe mana. La 18 ani m-am reapucat de benzi desenate, pe prima mea tableta grafica. Am imbratisat calculatorul si am zis ca nu vreau sa-i mai dau drumul vreodata. Am instalat si dezinstalat de cateva ori World of Warcraft, apoi m-am lasat de jocuri.

Activitatea mea in online a inceput prin 2000, cred. Mi-am dat seama pe atunci ca n-am sa ma mai las de calculator dupa ce mi-am facut conturi pe zeci de site-uri. Cele mai active erau cele foto (deviantart, flickr) si video (youtube, unde am postat filmulete cu colegii din liceu, spoof-uri si chiar si animatii). Scopul meu era sa ofer continut de entertainment, dar nu voiam sa fiu eu actorul princpial. Pe atunci eram foarte timida si mi se parea oribil sa fiu in centrul atentiei. Tocmai de aceea am trecut repede de la dorinta de a face la actorie la cea de a face regie, apoi la montaj.

Pe langa timpul pretios petrecut alaturi de calculatoare, iubesc marea si as vrea sa fiu permanent in apa, inotand. Visez la o casa in California. Oscilam intre Austria si California, dar acum m-am hotarat si imi place sa cred ca ma voi muta intr-o zi acolo.

Imi place sa mananc creveti si sa beau suc de morcovi, portocale, piersici si mere (da, amestecate). Imi place sa dansez, sa ascult o gramada de genuri de muzica ciudata, urasc sa gatesc si imi place sa fac curat atunci cand fac self brainstorming. Uneori, datul cu pamatuful poate sa-ti gadile gandurile.

Balta Alba – una dintre cele mai sinistre poveste bucurestene le are aceasta zona. Mana aceea care iese din litera “A” – iese dintr-o balta plina cu var. Aici se aflau gropi cu var in care se aruncau corpurile celor morti de ciuma. Acestea au fost apoi astupate, dar din cauza ploilor s-au format balti albe. Imaginea este de pe bulevardul Liviu Rebreanu.

Citeste mai mult »

Share on Facebook

Tags: , , , ,
Posted in DE CITIT, FOLCLOR, VIZUAL | No Comments »

Seara de film la ICR: „Un gand, un vis, Doyle…si-un pix”

February 13, 2013

Joi, 21 februarie 2013,ora 18.30

Institutul Cultural Roman (Aleea Alexandru 38)

Criticul de film Cristina Corciovescu va modera discutia cu regizorul invitat.

In 2012, documentarul Un gand, un vis, Doyle…si-un pix a participat la Festivalul International de Film Transilvania, in cadrul Zilelor Filmului Romanesc si a fost distins cu Premiul Zilelor Filmului Romanesc pentru Debut. Premiera internaționala a avut loc in Italia, la Milano International Film Festival (2012). Documentarul a fost prezentat si in programul festivalului Making Waves: New Romanian Cinema de la New York si la festivalul de film documentar DocEst, din Iasi.

Accesul publicului este liber, in limita locurilor disponibile.

http://www.icr.ro/film_un_gand_un_vis_doyle

http://www.facebook.com/events/100582843460249/

 

Share on Facebook

Tags: , , ,
Posted in INPROGRAM, VIZUAL | No Comments »

Post trip

November 29, 2012

scurtă retrospectivă Tripoteca
interviu de Alexandra Ionescu


Cristian Prandea, expus în cadrul Tripoteca

În urmă cu două săptămâni, bucureștenii au avut ocazia să se tripeze cu artă. Prima ediție a Festivalului de artă psihedelică Tripoteca ne-a purtat într-o călătorie halucinantă prin film, muzică, picturi, proiecții și alte stimulente (meta)fizice.
Adrian Manolescu, project manager și curator Tripoteca, ne povestește mai multe.

Cum a fost la festival? Cum te aşteptai să fie şi cum a fost de fapt?
A fost frumos la Tripoteca, lumea a fost receptivă și la filme, și la muzică, și la artă vizuală. Nu pot să zic că am avut așteptări de la eveniment, căci de aceea am creat ceva complet nou, să intrăm cu capul înainte în necunoscut și să îi rupem prefixul pentru a surprinde nu doar publicul, ci și pe noi înșine.

Ceva întâmplări neobişnuite? Halucinaţii, oameni tripaţi la final?
Nimic neobișnuit la public, iar oamenii au fost destul de raționali și contemplativi. Tocmai de aceea se folosește umor în filme și un decor copilăros și caterincos, ca lumea să vadă că a trăi într-o cultură psihedelică e de ordinea zilei. E colorat și astral, dar și elegant și meditativ vibe-ul lui 2012, cel puțin în ceea ce privește tineretul interesat de artă contemporană.

Care secţiune din festival a fost cea mai apreciată?
Am primit feedback unanim super pozitiv în legătură cu secțiunea de filme de arhivă, din care au făcut parte animațiile “Cale lungă” (1976) și „Caligrafie” (1982). Lumea e oricum înnebunită după chestiile vintage, și dacă sunt vintage psihedelice autohtone foarte muncite, deja e lux. În plus, în legătură cu capsula timpului, am fost bucuros că l-am avut invitat pe Rodion Roșca, părintele rock-ului electronic românesc, care a fost cireașa de pe tort.

Care a fost cel mai tripant moment din festival?
În lumea psihedelică se zice că timpul a luat sfârșit, așa că tot festivalul sper că a fost un moment destul de tripant. Acum cât de tripant a fost nu știu exact să măsor, căci vorbesc doar din perspectiva celor care au vrut să tripeze, dar aș vrea să se mai petreacă astfel de evenimente și să fac parte și din public.

Câteva reacţii ale spectatorilor după, dacă ai observat…
Am auzit câteva frânturi de dezbateri filosofice pe la after-party, și am fost mulțumit.


Alina Anca, expus în cadrul Tripoteca

Pentru a organiza Tripoteca, de la idee la practică a durat… Altfel spus, cât ţi-a luat să pui pe picioare festivalul?
De la începutul primăverii s-a născut idea și pe la finalul aceluiași anotimp am avut o premoniție, pe care am mărturisit-o și spectatorilor sâmbătă seara: am visat că eram în cabina de pilot a unui avion care se prăbușea și faceam încontinuu fotografii la curcubee, până în ultimul moment când am vrut să sar cu parașuta, dar surprinzător avionul a aterizat cu bine și erau mulți oameni la sol care aplaudau. De-abia când s-a apropiat festivalul, odată cu problemele tehnice, financiare și temporare, am realizat că era o metaforă pentru eveniment.

În auto-interviul din Vice spuneai ca majoritatea filmelor din festival au buget aproape de 0. Cum a fost cu bugetul pt Tripoteca?
Am sperat să obținem sponorizări, dar ori nu ne-am mișcat din timp în această direcție, ori nimeni n-a vrut să suțină un proiect nou cu un concept atât de riscant de diferit de ceea ce se petrece pe scena filmului în general, așa că eu mi-am investit toți banii strânși în pușculiță pentru zile negre și mi-am recuperat aproape jumătate din ei la final. Dar nu îmi pare deloc rău de pierderi – unii oameni pleacă la ski în Elveția, alții fac festivaluri psihedelice. Eu m-am simțit bine și am înțeles că n-am fost singurul, așa că fiecare bănuț – chiar și cei de ciocolată pe care i-am oferit ca scuză pentru că am întârziat programul – a meritat. La anul încercăm să obținem niște fonduri și să facem o treabă internațională – vom vedea ce iese.

Cât de uşor/greu ţi-a fost să găseşti filmele şi regizorii de gen?
Totul s-a întâmplat organic, de la sine. M-am trezit înconjurat de regizori cu idei diferite și a trebuit să fac festivalul ăsta. Mi s-a pus în palmă această șansă, dar am avut și de căutat puțin. Cel mai greu a fost cu filmele din Arhiva Națională – traseul instituțional e mai lung și mai plin de piedici decât mă așteptam.

Câte filme primisei când ai început selecţia?
Am început cu vreo zece filme de la prieteni și prieteni de-ai prietenilor, plus plănuiam să produc și eu două scurt metraje. Apoi am pus pe tripoteca.ro anunț cu înscrieri și au venit destule, ceea ce a fost o surpriză foarte plăcută, dar nu știu să dau un număr exact. Nu am avut limită de filme, așa că nu le-am păstrat – ne uitam la un film și aprobam sau nu.

Tripoteca adică dulap sau colecţie de tripuri. Zi-ne 1-2 tripuri personale mai interesante.
Desigur, tot conceptul Tripoteca a pornit din metafizic. Pot spune că cele mai puternice trăirl le-am avut comunicând cu așa zișii intratereștrii din acestă cultură, pe care unii îi văd ca pe un Higher Self – o dedublare în viitor a sinelui care te sfătuiește de bine – îngeri, sau chiar Dumnezeu, Această pubertate spirituală sau oricum ai numi acest gen de experiență, e reală, se întâmplă cât mai multor persoane și, desigur, e șocantă la început.

Majoritatea conexează arta psihedelică cu drogurile psihedelice. Ați avut vreo reacție în direcția asta, vreo reclamație?
Drogurile psihedelice mi se par o componentă extrem de limitată pentru această scenă. N-am avut nici o reclamație și atmofera a fost foarte cuminte, iar noi suținem activarea naturală a DMT-ului din glanda pineală, prin trăirea unei vieți intense, la limită, care se poate dobândi doar prin muncă și pasiune, așa că Tripoteca cu siguranță pune în lumină virtuți. A face un film nu e așa de ușor precum se crede, să știi. De la vis la realizare e un adevărat trip.


IRLO, expus în cadrul Tripoteca

Pentru mai multe informații despre Tripoteca
http://www.tripoteca.ro
https://www.facebook.com/Tripoteca

 

Share on Facebook

Tags: , , , , , , ,
Posted in ARTA, FOLCLOR, INTERVIU, VIDEO, VIZUAL | 1 Comment »

Tripoteca – serile filmului românesc psihedelic

November 14, 2012

Prima ediţie a festivalului de film și artă psihedelică Tripoteca are loc la cinema Gloria (str. Bucovina nr. 6) în serile de 16-17 noiembrie, începând cu orele 20:00. Preț bilet: 20 lei / seară, 30 lei / ambele seri.

Tripoteca găzduiește peste 20 de filme din toate genurile artei autohtone – documentar, realism, suprarealism, experimental şi animaţie – ce gravitează în jurul unor teme de natură abstractă, metafizică, halucinantă.

Tripoteca își propune să promoveze tinerii regizori independenţi din scena alternativă a cinematografiei românești, dar şi să amintească de rădăcinile artei psihedelice autohtone prin filme și muzică de arhivă.

Cinema Gloria se transformă pentru două seri într-un spațiu artistic contemporan, compus din:
Muzică: live set Rodion G.A. (magnetofoane + voce), live act Folie à deux (drum machine, sampler, controlere expresive + vioară electrică), Dj set Planul și Pantazică;
Expoziții: picturi de Cristian Prandea, Cosmin Marinescu, Andreea Alexe, Ruben Voican și Irlo, artă digitală de Kitră și Mircea Pop, colaje de Alina Anca, pictură murală de Mihai Neom;
Proiecții mapate de Daniel Ionescu, Alina Anca și Kir Ianulea;
Halucinații electronice prin sesiuni gratuite de Trip Glasses.

17 noiembrie, după miezul nopții – Coming Down (after-party)  @ Carol 53 (str. Carol nr. 53):
live set Mod-a, Dj set Barbaleku, expoziții, proiecții în instalația BULA + more TBA

Black Fantastic trailer from Calin Pop on Vimeo.

Biletele pentru festival în valoare de 20 de lei pe seară și 30 de lei ambele seri. se găsesc la Hippie Hippie Shake (str. Tache Ionescu nr. 1 și Hanul cu Tei) la Soul Rebel (str. Blănari nr. 14-16).  De asemenea, mai pot fi achiziționate la casieria Cinema Gloria, în seara main event-ului, în limita locurilor disponibile.
Intrarea la Coming Down e gratuită.

www.tripoteca.ro
www.facebook.com/tripoteca

http://www.facebook.com/events/435306099861065

 

Share on Facebook

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
Posted in ARTA, FOLCLOR, INPROGRAM, MUZICA, VIDEO, VIZUAL | No Comments »

Instalatia

November 6, 2012

(n.1958-m.1958)
instalație submersivă și subversivă

București, 22 octombrie 1958: Ofensiva Generozității înființeză la Atelier35 Comisia de Îndreptare Culturală.

La prezentarea la punctul de muncă vei primi un birou cu tot inventarul necesar și un material de lucru.

Tu hotărăști ce se întâmplă cu el conform responsabilitităților față de Comisie, Patrie, Cultură și propria persoană. Vei primi un manual care te va învăța cum să operezi asupra produsului și dacă îți demonstrezi competența vei fi recompensat material și vei avea acces la documentele secrete ale Comisiei.

Rezultatul Muncii tale va fi prezentat spre exemplificare opiniei publice pentru a determina creșterea nivelului de responsabilitate a cetățenilor și a artiștilor. Materialul care îți va fi supus atenției este un scenariu teatral despre cazul “Mireasa desculța.”*

1958 este anul în care Armata Sovietică Prietenă se întoarce după ani de despărțire în Patria Mamă, URSS. Este anul în care prin decretul 89, “pot fi stabilite locuri de muncă anume destinate persoanelor care prin faptele sau manifestările lor primejduiesc sau încearcă să primejduiască ordinea de stat, dacă acestea nu constituie infractiuni.” 1958 este anul deschiderii șantierului Canalul Dunăre-Marea Neagră. Pe 3 aprilie, în Consfătuirea de la Constanța, Gheorghe Gheorghiu Dej hotărăște creșterea ritmului colectivizării. Regizorul Valeriu Moisescu a ales să introducă acest discurs în spectacolul său, “Mireasa Desculța”. Oare primejduiește această alegere ordinea de stat, deși nu constituie o infracțiune?

Procesul verbal al evenimentelor “Mireasa Desculță” este relatat în banda desenată de Sorina Vazelina. În calitate de specialist al Comisiei de Îndreptare Culturală tu vei judeca acest material.

Cenzori din toată țara, uniți-vă!

Concept: Alexandru Berceanu
Bandă desenată: Sorina Vazelina
Comisia de Îndreptare Culturală:
Secretar General: Ioana Păun
Membrii Comisiei: Larisa Crunțeanu, Xandra Popescu, Cristian Neagoe, Ana Maria Ciucanu

Pentru a fi recrutat în comisie, trimite un e-mail la adresa linia@anticenzura.ro și vei primi instrucțiunile de lucru și o programare.

*Comisia a realizat o anchetă cu privirea la montarea și scoaterea  din repertoriu a piesei “Mireasa Desculță” de Sutto Andras în regia lui Valeriu Moisescu la Galați în stagiune 1958-1959. În urma vizionării spectacolului s-a decis interzicerea lui după zece reprezentații.

un proiect Ofensiva Generozităţii finanţat de: Administraţia Fondului Cultural Naţional;
parteneri: Atelier35, Muzeul Național de Artă Contemporană, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică București, Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca, Teatrul Dramatic Galați
cu sprijinul: artLeaks, Coaliţia Sectorului Cultural Independent, Active Watch, Cărtureşti, Street Delivery;
parteneri media: Şapte Seri, Radio Guerrilla, Radio România, RFI, Tataia, Decât O Revistă, Kamikaze, BeWhere, VICE, Zeppelin, CriticAtac, VoxPublica, veiozaarte, Modernism.ro, sub25.ro.

www.ANTICENZURA.ro

contact:
Alexandru Berceanu (coordonator proiect) – 0745 987 975 – alex.berceanu@anticenzura.ro
Cristian Neagoe (PR) – 0728 987 982 – cristian.neagoe@anticenzura.ro

 

Share on Facebook

Tags: , , , , , , , , , , , ,
Posted in ARTA, FOLCLOR, INPROGRAM, VIZUAL | No Comments »

Prea mult desen GRATIS-expo-workshop-life

November 2, 2012

Dj/vj/drawing

 

Un eveniment complet, realizat de CAROL 53 in colaborare cu Extraordinarul Cenaclu SEFEU. Eveniment la rang de festival, insa tinut in umbra pentru motive de stricta confidentialitate, in contextul in care ieri seara un obiect neidentificat a putut fi observat, survoland deasupra cladirii sediului, din Bucuresti.

http://sefeu.blogspot.ro

3 nov., CAROL 53
Bd. Carol nr. 53, Bucuresti
http://casacarol53.wordpress.com

 

 

Share on Facebook

Tags: , , ,
Posted in ARTA, FOLCLOR, INPROGRAM, VIZUAL | No Comments »

INTO THE WORLD

October 22, 2012

SAVE THE DATE ! Pe data de 25 octombrie, începând cu ora 19.00, Garajul McCann Erickson este din nou gazda unui proiect cultural inovator – Expozitia Fotografica „INTO THE WORLD” … sau povestea in imagini a unei calatorii de 420 de zile si 55.000 de km in jurul Africii … pe motocicleta.

Despre proiect: Doi arhitecti romani, Ionut Florea si Ana Hogas au incheiat cu succes un tur de 55.000 de km in jurul Africii, cu motocicleta. Expeditia a durat 420 de zile (14 luni), incepand cu iunie 2011, si a cuprins rutele de Vest si de Est si traversarea Africii centrale pe cel mai dificil traseu de pe continent (Kinshasa – Lubumbashi, R.D. Congo).

Expozitia „INTO THE WORLD” dezvaluie in premiera povestea din spatele povestii: motojurnalism, portrete, scurt metraj si un set-up cu poze din cele 290 de zile petrecute in „salbaticie”, la cort.

Ce au fotografiat: colonii romane si medine medievale, cea mai mare cladire din chirpici din lume, patria voodoo, triburile Dogon, Himba si Maasai, enclava Swahili din arhipelagul Zanzibar, stravechea Nubie si Piramidele.

Expeditia in Africa face parte din proiectulInto The World’, o initiativa lansata in 2010 de Ionut Florea si Ana Hogas, in scopul de a promova explorarea independenta.

Proiectul „INTO THE WORLD” nu se opreste aici: toate fotografiile prezentate in cardul expozitiei sunt de vanzare iar banii stransi din vanzarea acestora vor fi folositi pentru continuarea expeditiei in jurul lumii. In etapa urmatoare cei doi vor explora timp de 6 luni mostenirea africana si diversitatea naturala a Americii de Sud.

 

Pagina de Facebook a evenimentului aici: https://www.facebook.com/events/271414762979378/

Expeditia in Africa este documentata pe: www.intotheworld.eu

Un teaser pentru scurt metraj poate fi vizionat aici: http://www.intotheworld.eu/ITW_TRAILER.m4v

Descarca o prezentare a expeditiei aici: http://www.intotheworld.eu/ITW_Brief_25092012.pdf

Asculta emisiunea Vocea filmelor din 30/09 la radio Guerrilla aici: http://www.radioguerrilla.ro/podcast

 

Ionut Florea este arhitect, pilot, fotograf si mecanic. Ana Hogas este arhitect, fotograf si blogger. Cei doi sustin conferinte motivationale pentru scoli, organizatii si comunitati rurale interesate. In ultimii 10 ani au calatorit independent in peste 22 de tari din Asia, Orientul Mijlociu si Europa, si au organizat o strangere de fonduri in sprijinul UNICEF

McCann Erickson România este agenţia care se ghidează după principiul fondatorului său, Harry McCann: “O agenţie se dezvoltă mai repede dacă se concentrează mai degrabă pe creşterea business-ului clienţilor decât a propriului business”. Astfel, McCann Erickson are relaţii de parteneriat îndelungate cu unele dintre cele mai importante companii de pe piaţă: The Coca-Cola Company, Nestlé, Vodafone, L’Oréal, MasterCard Europe, Heineken, Kandia Dulce, Dedeman, Caroli. Din grupul de comunicare McCann WorldGroup România fac parte agenţiile McCann Erickson, Momentum, Universal McCann, McCann PR şi MRM Worldwide. La nivel internaţional, este parte a McCann WorldGroup – una dintre cele mai puternice reţele de advertising cu birouri în 205 oraşe din 132 de ţări.


Share on Facebook

Posted in INPROGRAM, VIZUAL | No Comments »

Ultimul etaj

October 8, 2012

Timp de 8 ani, Stefan Tuchila a fotografiat Bucurestiul de sus si in mod sistematic: zeci de mii de clisee realizate din cele mai inalte cladiri ale orasului, cu precadere din cladiri de birouri si de apartamente sau hoteluri. Aceleasi locuri fotografiate iar si iar, observate in timpul transformarii lor lente.

In 2012, Zeppelin impreuna cu Stefan Tuchila realizeaza un proiect comparativ, incercand sa redea aceasta miscare ascendenta a siluetei orasului. Prin panorame incredibile, dar si detalii ale locuirii la ultimul nivel, expozitia noastra va invita sa survolati orasul, sa intrati si sa treceti prin cladiri, sa dati timpul inainte si inapoi. Marile cladiri ale ultimilor 20 de ani si orasul vechi stau intr-o tensiune dinamica, iar expozitia Ultimul etaj va face sa intrebati ca si noi: ce urmeaza?

Un proiect organizat de zepppelin, finantat de AFCN, cu sprijinul MNAC. Parteneri de print: Azero si Grup Transilvae.

Share on Facebook

Posted in FOLCLOR, INPROGRAM, VIZUAL | No Comments »