Ce se întâmplă când pe aceeaşi scenă se întâlnesc doinaşi autentici, Norzeatic, Grigore Leşe, Maria și Mihai Balabaș şi interpreţi de dans contemporan? După cum v-a obişnuit, TATAIA face spectacol şi cântă din colţul gurii „Foaie verde”.

Izvorul de înţelepciune care naşte improvizaţia şi emoţia nu trebuie pierdut sau uitat. Dincolo de melancolie şi youtube, mai există încă doină adevărată în România, iar TATAIA o scoate la iveală. Doina arhaică și doina contemporană se întâlnesc pe scenă, unite într-un ritm ritualic de toacă și mișcare.

NORZEATIC
Poet urban, unul dintre cei mai inspiraţi rapperi români ai noului val, cu mult mai „filozofic” decât majoritatea predecesorilor, Norzeatic, “interpret şi traducător al limbajului tuturor florilor, şi al binelui şi albinelor”, “omul care transformă gândurile universale oculte în rândurile sale multe”, s-a remarcat la mijlocul anilor ’90 sub numele Vexxatu’ Vexx, activând în proiecte precum Sindicatul R.A.N./S., Methadon 3000 sau Blanoz. A avut colaborări pe scenă sau în studio cu numeroşi artişti de hip hop, jazz, muzică experimentală sau electronică.

Din 2001, activează  alături de Khidja (duo-ul DJ Rusu-DJ Flore) în formula două platane şi un microfon sau cea de live band. În paralel, Norzeatic a dezvoltat un proiect solo, apărând în recitaluri a capella sau cu producţie instrumentală proprie. În 2012 a lansat albumul de debut solo – “Exerciţii pe ritm de pace”. Concertele sunt susţinute cu instrumente electronice (samplere, sintetizatoare, efecte) programate live, pe fundalul cărora Norzeatic recită texte rap/spoken word, sau în formula live band, cu instrumentiști din trupa Avant’n'Gard.

GRIGORE LESE
Născut în 1954 în satul Stoiceni din Ţara Lăpuşului – Maramureş, Grigore Leşe este printre cei mai importanți etnomuzicologi din România. A studiat fagotul la Academia de Muzică „Gheorghe Dima”, din Cluj-Napoca şi este doctor în Muzică și profesor asociat al Universităţii București (Facultatea de Litere) unde predă cursul de etnomuzicologie și al Universității de Muzică București. Repertoriul lui este constituit din melodii vechi, provenind din folclorul autentic al zonei natale și marcând evenimente importante din viața omului.

Din 1990 si până în prezent, a susţinut zeci de spectacole pentru promovarea folclorului românesc autentic în ţară şi în întreaga lume. Dintre cele mai importante amintim participarea la Festivalul Smithsonian’s Folk Live,  Washington, SUA (1999), Festivalul Montmartre, Paris (2002), turneul de concerte din Germania (2002), Aşteptând Crăciunul, Olanda (2003). În 2004, reprezintă România la Olimpiada Culturală de la Atena, Grecia, iar în 2005 la Expoziţia Mondială de la Aichi, Japonia.

În 2004, a organizat prima tabără de etnomuzicologie pentru studenţii Universităţii Bucureşti, iar în 2008 a iniţiat proiectul Ultimii rapsozi la Institutul Cultural Român, proiect ce constă în întâlniri lunare ale publicului urban cu muzica tradiţională din vatra satului. A publicat articole în revista La Drum, a realizat emisiuni la Radio România Actualităţi şi Radio România Cultural şi a pus în scenă spectacolul Drumul (ritualuri de trecere) la Teatrul Andrei Mureşan din Sf. Gheorghe. La Ateneul Român a susţinut concertul de gală Grigore Leşe şi Ultimii Rapsozi.

MARIA BALABAȘ
Maria Balabaş este muziciană și jurnalistă, moderatoare a emisiunii Dimineața crossover de la Radio România Cultural. Este membră fondatoare a colectivului artistic Avant’n’Gard şi a susţinut performance-uri solo în Antwerp, Bruxelles, Rotterdam, Bucureşti etc. Creaţiile sale de radio şi sound art au fost difuzate de Resonancefm din Londra, Radio Zero din Lisabona şi Radio Campus din Bruxelles. Apare pe compilația Framework 250 și a realizat instalații sonore pentru Explore Dance Festival (2012) și Institutul Francez București. Piesa La madeleine sonore, realizată în colaborare cu Mihai Balabaș și Nicolas Triboi, a fost selectată pentru ediția 2013 a festivalului Helicotrema, Italia.

MIHAI BALABAŞ
Mihai Balabaş este un talentat violinist și chitarist, activ deopotrivă pe scena simfonică şi pe cea alternativă și underground. Colaborează cu trupe şi artişti precum Byron, Norzeatic, duo-ul de producători Khidja, Mircea Florian şi este membru al formaţiilor Bucium, Abis şi Trei Parale. Mihai îşi dezvoltă pe deplin talentul de improvizator şi de designer sonor în colectivul Avant’n’Gard, unde este membru fondator. Pentru festivalul Jazz in Church (2013) a organizat orchestra care a cântat împreună cu pianistul elvețian Nik Bärtsch. Lucrează în prezent la primul album solo.

ANDREEA NOVAC
Andreea Novac este interpret şi coregraf. S-a născut în 1981. A studiat Psihologia la Universitatea Bucureşti, iar în 2008 a absolvit UNATC, secţia Coregrafie. Între 1999 – 2003 se ocupă de proiecte de cercetare în domeniul psihologiei şi face practică de specialitate ca psiholog. Din 2003, după ce intră la UNATC, trece printr-un număr important de stagii de pregătire şi ateliere de dans contemporan. Din 2005 începe sa creeze propriile piese – “Aici totul e diferit”, “B-26-Dans”, “Corp şi anti – Corp”, “Aici, acum, “Dance a playful body”, “Pretend we make you happy”, “On tenderness” – pe care le prezintă pe scene naţionale şi internaţionale.

Beneficiază de burse şi rezidenţe în străinătate (Italia, Marea Britanie, Olanda, Luxemburg, Austria, Ungaria), burse pentru cercetare asupra mişcării în Italia şi este o obişnuită a atelierelor de dans contemporan din cadrul festivalului Impulstanz Viena. Din 2006 participă ca interpret sau coregraf în festivaluri şi proiecte europene – Explore Dance Festival, Europe in Motion, Romanian Showcase, ArtistNe(s)t – International Contemporary Dance Festival, Romanian Dance Platform, Moving Romania, Dance. Movement. Theatre.

Din 2008 este profesor invitat pentru a susţine cursuri şi ateliere de dans contemporan în cadrul Centrului Naţional al Dansului Bucureşti, Fundaţia Calea Victoriei, Attitude Balet Studio. Este cercetător în cadrul programului “resources/reSourcing–critical platform” şi “What to affirm, what to perform?” – Centrul Naţional al Dansului Bucureşti. Creează coregrafie pentru film şi teatru.

ISTVAN TEGLAS
„Istvan Teglaş mi-a inspirat o sinteză aproape perfectă între esenţa artei actorului – constând într-o sinceritate dată de extragerea celui mai potrivit sens al cuvintelor complet interiorizate – şi materializarea mesajului în corp”. (Gina Şerbănescu)

A absolvit cursurile Universităţii de Artă Teatrală din Târgu Mureş. Între 2004 şi 2005 a activat ca actor al Teatrului de Stat din Timişoara, iar în 2005 şi 2006 a făcut parte din trupa Studioului M din Gheorgheni. Actor la Teatrul Odeon din Bucureşti, Istvan face roluri memorabile în Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită, Epopeea lui Ghilgamesh, Viaţa e vis sau în spectacolele de dans D’ale noastre, Dance a playful body, Pretend we make you happy. A lucrat sub bagheta unor coregrafi precum Vava Ştefănescu, Andreea Novac, Răzvan Mazilu, Gigi Căciuleanu, şi a unor regizori de marcă: Mihai Măniuţiu, Dragoş Galgoţiu, Radu Afrim. Spune despre sine că „a început să danseze pentru a elimina tot ce-i negativ din el şi că a ajuns la teatru pentru că era singura modalitate de a-şi păstra legătura cu sufletul”.

IOANA MARCHIDAN
În 2005, a absolvit Academia de Teatru şi Film Bucureşti, secţia Coregrafie. Începand cu anul 2004, semnează coregrafia spectacolelor de teatru ale companiei D’AYA: Un spectacol de teatru de Aureliu Manea, Scaunele de Eugen Ionescu, Dragostea dureaza 3 ani şi Hell. În 2006, este coregraful spectacolului muzical Jesus Christ Super Star, în regia lui Adrian Pintea. Au urmat proiectul vizual T_A_K_E_S, Călătoria după Pescăruşul Johnatan Livingstone de Richard Bach – la Teatrul Mihai Eminescu Botoşani, Romeo şi Julieta de William Shakespeare – la Teatrul Nottara Bucureşti, Saka – spectacol realizat de trupa Sensor. A participant la numeroase workshopuri internaţionale precum cel susţinut de coregraful Michael Schumacher în Amsterdam. La masterclass-ul susţinut de coregrafa Cheryl Therrien a primit certificat în tehnica Merce Cunningham.

Dintre spectacolele în care a performat ca interpret amintim: People facing dance & changes, Orfeu şi Euridice, regia Alexandru Darie, Oui Ba Da şi Nesomn – CNDB, Viaţa e vis, regia Dragoş Galgoţiu – Teatrul Odeon, D’ale noastre, regia Gigi Căciuleanu – Teatru Naţional I.L. Caragiale Bucureşti.

RĂZVAN ROŞU
Îşi spune „ultimul tulnicar”. S-a născut în Satu Mare, dar rădăcinile îi sunt în Munţii Apuseni. Tulnicul i-a atras atenţia prin intensitatea lui. Este greu de descris ce simte atunci când cântă la tulnic. „Încerc să mă ţin cât mai mult posibil de tema de casă pe care mi-a dat-o Grigore Leşe, aceea de a da semnale la fiecare răsărit de soare şi la fiecare asfinţit. Momentul când se îngemănează ziua cu noaptea este unul magic, iar sunetele tulnicului te duc cu gândul la ancestral. Întreaga acţiune are ceva ritualic în ea. Chemările de tulnic au fost secole de-a rândul singurul mijloc prin care locuitorii cătunelor atât de risipite ale Ţării Moţilor îşi transmiteau diferite mesaje. Acum este pe cale de dispariţie”.

Absolvent al secţiei de Etnologie a Universităţii Babeş Bolyai, îşi doreşte să creeze o echipă puternică de cercetare, cu ajutorul căreia să caute prin sate urme de spiritualitate românească şi să le consemneze pentru posteritate, dar şi să îndrepte lucrurile, acolo unde s-au “contaminat” de influenţe străine sau prost gust. Momentan cercetează, pe cont propriu, mai multe comunitaţi tradiţionale din Transilvania, româneşti şi minoritare, fiind impresionat de informaţiile inedite şi oamenii deosebiţi pe care îi întâlneşte.

ZAMFIRA MUREŞAN
„M-am născut în 1977 şi am crescut în Cupşeni, o comunitate agrară din Ţara Lăpuşului unde relaţia oamenilor cu pământul era una specială, viaţa tuturor gravitând în jurul muncilor câmpului.

Am învăţat horile din copilărie, ascultând femeile care horeau la sapă sau la fân. De horit, le-am horit mai târziu, când le-am simţit. Le horesc şi azi, când simt nostalgia locurilor de unde am plecat, dar şi a unui mod de viaţă pe care nu-l regăsesc când mă întorc acasă. A apus!

Am avut privilegiul de a colabora cu maestrul Grigore Leşe de la care am învăţat lucruri uimitoare despre cultura rurală, dânsul fiind şi cel care mi-a dat curajul să urc pe scenă. Am participat împreună la multe concerte şi festivaluri, în ţară şi străinătate: Festivalul Miguel Bernal Jimenez de la Morelia, Mexic; Muzeul Muzicii din Stockholm; Expo Mondial 2010 – Shanghai, ocazii cu care am observat impactul internaţional al doinei”.

AURELIAN şi GHEORGHE BUTNARU
Cimpoier autentic, Aurelian Butnaru mânuiește unul dintre cele mai vechi instrumente muzicale. A debutat ca intrepret în 1956. La 12 ani şi-a confecţionat singur primul cimpoi improvizat dintr-o carabă de soc şi o ancie din trestie cu 6 găuri. A învăţat rapid să cânte de la bătrânii satului. Cimpoierul de la Perieni – Vaslui atrage și prin costumație, dar și prin povestea lui de viață: a fost mult timp păstor de oi și este printre puținii constructori de cimpoaie din România, dar și un foarte bun interpret.

Născut în 1976, cel mai mic dintre cei şapte fii ai lui Aurelian, Gheorghe este singurul din familie care moşteneşte acest obicei păstoresc de la tatăl său. La 10 ani a reuşit să reproducă, după auz, prima piesă instrumentală accesibilă vârstei. La 15 ani, alături de maestrul Aurelian Butnaru, a confecţionat şi primul său cimpoi.

TATAIA doreşte să contribuie la schimbarea perspectivei asupra folclorului tradițional, autentic și să expună publicul la un spectacol complex, cu respect pentru rapsozi şi sunetul folcloric vechi. În contextul în care publicul şi profesioniştii deopotrivă devin din ce în ce mai interesaţi de surse folclorice autentice şi, prin acest lucru, de delimitarea identităţii lor culturale într-o lume globalizată, TATAIA captează şi canalizează atenţia către folclorul autentic, nediluat şi neatins de kitsch-ul comercial.

Foaie Verde este un proiect al Asociaţiei Noi Facem Bine.
Proiect cultural finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional.