O lume vazuta prin caleidoscop
Roteste-l si se schimba tot
text si ilustratie de Allan Dalla
primite pe TRIMITE CHESTII
Puff Puff Pass. Odata aterizat in tara cu forma de peste, imi dau seama ca lucrurile in aceasta tara stau putin altfel fata de restul planetei, poate chiar de-a-ndoaselea. Odata constientizata viata de zi cu zi care trebuie suportata cu compromisuri, din motive mai mult sau mai putin politice, Michelangelo imi da o mana de ajutor.
Kitsch-Land. A doua zi ma trezesc brusc intr-o realitate cruda, unde binele si raul locuiesc in aceeasi camera, unde obiectele kitschioase zambesc tablourilor spirituale, unde oamenii arunca bani in fantana sa-si atraga norocul, unde obiceiurile proaste devin o obisnuinta, unde televizorul reprezinta singura referinta.
Graffiti pe paine. Imi iau micul dejun, acelasi graffiti pe paine, cu paine alba-neagra. Ca desert savurez marul lui Magritte folosindu-ma de teapa, mai nou insangerata, din centrul Bucurestiului.
Pawn of society. Inca ma mai intreb daca am un rost sau nu, de fiecare data cand imi privesc umbra, nu-mi dau seama daca exista sau nu, sau poate nu detin pamant pentru umbra mea. Un singur lucru e clar, suntem doar niste pioni cu drepturi furate.
Sfinx experience. Astazi am ajuns in Bucegi sa-mi adun creerii, unde Sfinxul arata din ce in ce mai rau. Probabil din cauza oamenilor care sunt din ce in ce mai morti spiritual.
Ca prin minune,’Cineva’ face ca pentru prima data in viata ‘Pietrei’, sa-i faca cunostinta cu vecinele: Babele.
Colegii mei si-au luat treaba in serios cautand vinovatul. Am fost impresionat si am facut o poza.
Da, eu sunt ‘politistul spiritual’ care a surprins momentul.
Labelul Dezarticulat va lansa in curand primul proiect artistic.
Cateva cuvinte din partea autorilor: ”Primii vlastari dezarticulati au rasarit in primavara anului 2012, cand ne-am dat seama ca putem sa facem… ceva. Am stabilit un scop si i-am dat bice. Am scris si rescris scenarii, am desenat si redesenat zeci de cadre, am sters totul si am luat-o de la capat pana cand am gasit drumul cel bun. A, da, vorbeam de un scop. Promitem solemn sa spunem povesti bune, nu doar sa facem benzi desenate. COMPOSTUL e primul nostru copil, o poveste plina de umor, despre un viitor pervers, in care mancarea este mcdonaldizata cu ajutorul unui ingredient… secret! Ca stil, banda noastra desenata este un amestec intre Waking Life, Soylent Green, Caragiale, Kafka, Baudrillard, Frank Miller si inca un mindfuck la care clar nu te-ai gandit. COMPOSTUL va fi disponibil in format full color in cadrul evenimentului Eastern European Comic Con ce va avea loc in Bucuresti intre 30 si 31 martie 2013″.
Daca n-am zice despre Tea ca este ambitioasa atunci mai bine n-am mai zice nimic. Merge pe 23 si se vede de departe ca merge cu motoarele turate lasand o fina linie de praf in urma. E efervescenta si nerabdatoare, stie ca toata lumea e a ei. Ne bucuram insa ca terenul ei de joaca e pe-aici pe langa noi si ca poate sa ne inspire pe toti. Ii place sa branduiasca locuri din Bucuresti si ii place sa impartaseasca din experienta ei altora. Trebuie sa iubesti orasul sa poti povesti despre el asa cu patima.
Ne-am propus sa facem tot ce putem s-o punem pe Tea in incurcatura, asa ca am decis sa facem un interviu experiment in care sa o lasam sa-si puna singura probleme, adica intrebari la care sa raspunda bineneteles, tot ea. Asa ca Tea aka Dungulite (cum ne place noua la TATAIA sa o alintam) centreaza, da cu capul si bineneteles ca tot ea apara. Primiti gol?
1. Cine mai esti si tu si ce impresie incerci sa faci in mediul online?
Tea Tomescu, 22 de ani, aproape 23, astept cu nerabdare sa vina vara. Am renuntat la master ca sa am mai mult timp sa ma concentrez numai pe chestii care imi plac si sa ma ocup de proiectele personale. Cred ca as putea sa il termin, dar nu vreau asta… gasesc mereu cate ceva mai interesant de facut.
Pe repede: La 3 ani mi-am scris numele invers, adica AET. La 5 ani m-am apucat de benzi desenate, dupa ce am rasfoit cateva reviste Pif. Mai tarziu, aveam si eu un personaj, Jel. Mama imi cumpara caietele pentru desenat si tot mama le arunca, apoi eu plangeam. La 14 ani am dat graffiti-uri in Tineretului. Mi-am dat seama ca nu-i de mine acest sport extrem si m-am lasat repede, cumparandu-mi un skate. La 16 ani ma dadeam pe rampe. Pana m-am lovit in cot si mi-am dat seama ca nu sunt foarte sexy cu buba pe mana. La 18 ani m-am reapucat de benzi desenate, pe prima mea tableta grafica. Am imbratisat calculatorul si am zis ca nu vreau sa-i mai dau drumul vreodata. Am instalat si dezinstalat de cateva ori World of Warcraft, apoi m-am lasat de jocuri.
Activitatea mea in online a inceput prin 2000, cred. Mi-am dat seama pe atunci ca n-am sa ma mai las de calculator dupa ce mi-am facut conturi pe zeci de site-uri. Cele mai active erau cele foto (deviantart, flickr) si video (youtube, unde am postat filmulete cu colegii din liceu, spoof-uri si chiar si animatii). Scopul meu era sa ofer continut de entertainment, dar nu voiam sa fiu eu actorul princpial. Pe atunci eram foarte timida si mi se parea oribil sa fiu in centrul atentiei. Tocmai de aceea am trecut repede de la dorinta de a face la actorie la cea de a face regie, apoi la montaj.
Pe langa timpul pretios petrecut alaturi de calculatoare, iubesc marea si as vrea sa fiu permanent in apa, inotand. Visez la o casa in California. Oscilam intre Austria si California, dar acum m-am hotarat si imi place sa cred ca ma voi muta intr-o zi acolo.
Imi place sa mananc creveti si sa beau suc de morcovi, portocale, piersici si mere (da, amestecate). Imi place sa dansez, sa ascult o gramada de genuri de muzica ciudata, urasc sa gatesc si imi place sa fac curat atunci cand fac self brainstorming. Uneori, datul cu pamatuful poate sa-ti gadile gandurile.
Balta Alba – una dintre cele mai sinistre poveste bucurestene le are aceasta zona. Mana aceea care iese din litera “A” – iese dintr-o balta plina cu var. Aici se aflau gropi cu var in care se aruncau corpurile celor morti de ciuma. Acestea au fost apoi astupate, dar din cauza ploilor s-au format balti albe. Imaginea este de pe bulevardul Liviu Rebreanu.
Inima pe tava, de Livia Plamadeala (primita pe TRIMITE CHESTII)
Interesele economice, politice, ecologice, sociale care gravitează în jurul acestui subiect sunt uriașe și e lesne de observat și prin valul de “comunicate” oficiale, personale pe acest subiect, care nu contenesc să apară. Două părți care se folosesc în mare de aceleași mijloace de comunicare, manipulare. Dezmințiri, consimțiri, mărturisiri, studii, opinii subiective sau pretins obiective – pare că întreaga pleiadă e menită să bulverseze mai degrabă decât să formeze o opinie pertinentă. Fiecare crede ce vrea, sau mai degrabă ce simte.
În umbra recentului eveniment de la Bârlad unde au protestat aproximativ 8000 de oameni împotriva exploatării gazelor de șist, în contextul marșului celor 20 din București din aceeași zi și în același scop, deschidem un mini-dosar cu linkuri către surse alternative de informații, dosar pe care vă invităm să îl completați cu orice alte linkuri relevante peste care ați mai dat.
În primul rând despre ce vorbim: “o tranziție continuă de la producția convențională de gaz și petrol, provenite din câmpuri cu conținut specific ridicat, cu porozitate și permeabilitate crescute, către producția neconvențională cu parametrii de performanță scăzuți, gazul de șist fiind extras din depozite cu conținut specific scăzut, porozitate scăzută și permeabilitate foarte scăzută. (…) Efectele secundare de neevitat, cu privire la cantitatea de apă folosită, riscurile asupra mediului etc. cresc de asemenea odată cu trecerea la un alt nivel în lanțul exploatărilor. Spre exemplu, fracturarea hidraulică în formațiuni neconvenționale de gaz necesită de obicei câteva sute de mii de litri de apă per puț pentru fiecare proces de fracturare în combinație cu agenți de susținere și chimicale, fracturarea hidraulică în formațiuni de gaze de șist consumă câteva milioane de litri de apă per puț.(…) Într-o zonă de extracție de gaze de șist activă, aproximativ 0,5l de chimicale sunt injectate per metru pătrat.”
Riscuri/efecte:
“- consumarea peisajului: zone întinse folosite pentru echipamentul tehnic, stocarea fluidelor, drumuri de acces
- poluarea aerului și poluare fonică; fluidele (de asemenea apa reziduală) pot permite substanțelor dăunătoare să se evapore în aer
- apa locală poate fi contaminată cu chimicale folosite în procesul de fracturare (substanțe toxice, alergenice, mutagenice, carcinogene) și de asemenea cu apă reziduală din depozit, care conține metale grele (arsenic, mercur) sau particule radioactive
- cutremure induse de procesul de fracturare hidraulică
- mobilizarea particulelor radioactive din subteran către suprafață (uraniu, thor, radium)
- impact asupra biodiversității
- efecte asupra sănătății oamenilor cauzate de impactul emisiilor relevante în aer și apă”
O scurtă animație scoate în evidență exclusiv aspectele negative prezentate mai sus, o explicație grafică ultra-simplificată, emfatică și in your face despre fracturarea hidraulică (aka fracking):
SUA, continentul cu cea mai bogată istorie în domeniu, constituie un exemplu de caz pentru întreaga lume. Un reportaj Al Jazeera despre peisajul american “gazat”:
Gasland (2010) este un documentar scris și regizat de Josh Fox, care se trezește la sumbra realitate când primește o scrisoare de la compania de gaze naturale prin care i se propune să își “închirieze” pământul familiei pentru 100.000 $. Filmul a luat Premiul Special al Juriului la Festivalul de Film Sundance și a făcut destulă vâlvă, aducând povestea în sfârșit în prim plan și cât se poate de limpede, în ochii opiniei publice. Fox călătorește prin America vizitând comunitățile afectate de forarea pentru gaze de șist și reușește să atragă atât de multă atenție asupra acestui fenomen, încât este urmat la foarte scurt timp de dezmințiri și un alt “documentare” care speră să îi dizolve credibilitatea (Truthland: Dispatches from the Real Gasland http://www.youtube.com/watch?v=iTJaaeiuzSU ).
Despre cum e năucită opinia publică cu privire la pericolele sau siguranța metodei de fracționare hidraulică, ne povestește Promised Land, cel mai recent film al lui Gus van Sant cu Matt Damon în rol principal. Ficțiune de data aceasta și poate tocmai de aceea e cu atât mai de temut pentru companiile de gaz, având potețial de vizibilitate clar mai mare decât un documentar. Filmul dezvoltă cu spectatorul fix modalitățile de manipulare pe care vrea să le evidențieze în strategiile companiilor de gaze. Și te duce de nas până la sfârșit. http://www.youtube.com/watch?v=5GDuVbXKQ9U
Odaia Creativă lansează Naraţiuni Urbane, platforma online care îşi propune o radiografie alternativă a capitalei
Structurată în două categorii, „Harta Colectivă” şi „Creează o naraţiune”, platforma invită vizitatorii să exploreze potenţialul instrumentelor interactive online pentru a-şi spune povestea despre oraş.
Dacă fiecare locuitor al oraşului vede, simte, aude Bucureştiul în mod diferit, „Naraţiuni Urbane” îşi propune colectarea percepţiilor diverse ale oraşului într-o „poveste a poveştilor”, o meta-naraţiune care să scoată în evidenţă realităţile urbane dincolo de statistici şi date existente. Invitat să îşi organizeze discursul în jurul unor teme aflate la îndemână – cum ar fi sunetul sau suprafaţa oraşului – vizitatorul este provocat să observe, să analizeze şi să coreleze elementele diferite care fac parte din peisajul lui urban. Rezultatul se doreşte a fi o abordare care să conecteze elemente diferite ale planificării urbane (mobilitate, siguranţă urbană, spaţiul public) cu experienţele directe ale locuitorilor.
Harta Colectivă permite utilizatorilor să carteze locul din Bucureşti unde se simt în largul lor sau, din contră, cel în care consideră că nu sunt în siguranţă, contribuind la formarea unor hărţi colective despre Serenitate şi Vulnerabilitate.
Creează o naraţiune propune cinci teme dinamice şi o diversitate de instrumente pentru a spune o poveste despre mobilitatea în oraş, suprafaţa acestuia, frica în mediul urban, aerul pe care îl respirăm şi sunetul oraşului. Vizitatorii pot folosi o combinaţie de elemente precum video, fotografii, geotags, link-uri către alte website-uri, bloguri sau reţele sociale pentru a crea o naraţiune complexă.
Colectiv, poveştile adăugate pe www.naratiuniurbane.ro formează o radiografie alternativă a Bucureştiului, în care povestea individuală şi cea colectivă se întrepătrund, indicând miza transformării oraşului în unul atractiv, prietenos şi prosper.
O modalitate inedită de cercetare şi cartare, „Naraţiuni Urbane” testează potenţialul tehnologiilor online de a îmbunătăţi procesele de analiză şi bună guvernanţă, contribuind, pe termen lung, la campanii şi acţiuni mai bine documentate şi direcţionate.
„Naraţiuni Urbane” – un proiect de cartare colectivă iniţiat de Odaia Creativă
Odaia Creativă este o organizaţie non-guvernamentală, non-profit fondată în Bucureşti, România în iunie 2010. Folosim o combinaţie de instrumente vizuale, cercetare şi noile media pentru a îmbunătăţi înţelegerea proceselor de dezvoltare urbană şi regională în Europa Centrală şi de Est de către comunităţi locale şi autorităţi locale/naţionale
SoNoRo este unul dintre acele festivaluri care au devenit parte integranta din imaginea culturala a Bucurestiului. Razvan Popovici, violist de profesie si director de festival cu vocatie vorbeste despre muzica de camera ca despre cel mai cool lucru care s-ar putea petrece intr-o seara intr-o Capitala europeana. Dar, de ce n-ar fi adevarat? Descoperiti Sonoro 2012! (Maria Balabas)
Maria Balabas a povestit cu Razvan Popovici intr-un scurt interviu, marca TATAIA, imagine si regie montaj Stefan Bandalac.
Editia a saptea a festivalului SoNoRo, poarta tema LOVE UNLIMITED, intre 9 si 25 noiembrie, prin Bucuresti, Iasi, Timisoara si Cluj-Napoca.
Programul complet al festivalului SoNoRo, locatiile in care se desfasoara, precum si reteaua de parteneri prin intermediul carora se pot cumpara bilete, pot fi gasite pe www.sonoro.ro.
Sau despre cum se schimba orasul cand arta ajunge in strada
Bucurestiului i-au fost puse de-alungul timpului o serie de etichete care l-au pozitionat pe harta Europei, fie datorita stilului architectural, fie datorita efervescentei scenei de petreceri underground, fie spiritului balcanic care musteste pe la colturi si mai nou abunda pe strazile Micului Paris.
Ce nu au invatat inca bucurestenii, este cum sa locuiasca cu adevarat spatiul public, cum sa exploateze la maxim strazile pe care le traverseaza, piatetele unde-si dau intalniri, mijloacele de transport in comun.
Grolsch vine in sprijinul acestui demers, prin campania Change The City With Creativity. Campania aduce manifestarile artistice in plina strada, in locuri in care te-ai astepta mai putin. Ne arata astfel Bucurestiul care poate fi.
In fiecare an pe vremea asta cineva ne returneaza pentru cateva zile strada. Sa fie Mos Craciun, sau poate o sleahta de haiduci urbani care iau de la masini si dau la pietoni?
Stim ca totul se intampla sub umbrela a cateva nume mari, institutii, fundatii, nume de bine. Dar in spatele lor sunt un fel de spiridusi, sau ce?…
Am vrut sa-i cunoastem pe cei care pun in miscare rotitele Street Delivery-ului, cei care in fiecare an ne fac cadou, nu atat strada, cat ideea ca de fapt strada chiar e a noastra.
Si sunt un fel de spiridusi, poate si haiduci, Mos Craciuni ar vrea ei, dar in primul rand sunt pionieri.
Cincizeci si cinci de locatii in Bucuresti si doisprezece galerii si spatii alternative din Cluj participa vineri, 10 iunie, la cea de-a cincea editie a Noptii Albe a Galeriilor.
Diversitatea evenimentelor si a locatiilor cuprinse in programul NAG a devenit deja un lucru obisnuit pentru public. Expozitii, performance-uri, auditii, concerte, expozitii de street-art prezentate in galerii deja consacrate, in galerii nou infiintate, spatii alternative sau institutii transformate pentru o noapte intr-o galerie de arta, toate acestea formeaza un program efervescent si dinamic care promoveaza arta contemporana si tinerii artisti romani.
Programul/harta le puteti gasi in format downloadabil pe site-ul NAG, in suplimentul special 24FUN si in locatiile participante la acest eveniment.
Bicicleta este si in acest an prietena traseului NAG#5! Cicloteque si Asociatia Green Revolution ne ajuta sa oferim publicului NAG biciclete gratuit; mai multe detalii pentru inscrieri se pot gasi pe site-ul NAG.
Evenimentul Noaptea Alba a Galeriilor – NAG#5 realizat de catre Asociatia Ephemair este un proiect cultural sustinut de Ministerul Culturii si Cultelor, produs cu sprijinul Raiffeisen Bank si cu sustinerea partenerilor: MNAC Bucuresti, CICLOTEQUE. Asociatia Green Revolution si Festivalul International de Film Transilvania (TIFF).
Miercuri, 8 Iunie 2011, ora 10h00, in curtea Galeriei UNA din strada Budisteanu, nr.10 va avea loc conferinta de presa unde organizatorii vor prezenta in detaliu programul Noptii Albe a Galeriilor NAG#5
Nu stiu daca dintr-o pornire criminala ala Vlad Tepes de a infige o bucata de carne intr-un bat, sau poate dintr-un impuls nationalist de a revendica un produs alimentar traditional romanesc, cert e ca noua ne-a venit sa infigem un mic in Teapa lui Ghildus.
Prea se intreaba toata lumea cum a ajuns acest monument impunator in trupul Bucurestiului, ce vrea el sa ne comunice, cui ii place si unde ne va duce. E cazul sa luam o pauza de masa. Are cineva niste mustar?
Un lucru fascinant la Bucuresti este faptul ca e un oras interpretabil, in cel mai pur sens al cuvantului. E intesat de spatii, cladiri si monumente, conglomerate care iti lasa libera imaginatia. Oricine poate sa vada orice. E un oras in care teoria relativitatii e la ea acasa. Intrebarea de ce asa si nu altfel, va aduce aproape intotdeauna in fata un raspuns personal, valabil pentru cel mult un grup restrans de oameni. Trist? Nu neaparat, teoriile care insotesc fiecare interventie urbana reconfirma umorul tipic romanesc. Teapa a mai fost denumita falus, cartof pe bat, scobitoare cu maslina, vector cu coronita, ghildusa piramida, circumcizia ratata, monumentul cu penetrare, cutitul din inima lui Iliescu, teapa de 56 de miliarde, creier pe bat, testicul la frigare.
