Posts Tagged ‘ noper ’

Tocmai ce a aterizat TATAIA #5

June 28, 2012

TATAIA #5 e ceea ce conservatorii ar numi demența secolului. Societatea viitorului, evoluția omului ca specie, spiritualitate într-o grămadă de accepțiuni, reptilieni, extratereștri și nave spațiale, singularitate, utopii, distopii, previziuni.

Dacă nu ar fi o revistă construită din contribuții colective, fără vreo temă anume, și deci expresie a gândurilor și problemelor vizualizate de români în acest moment din timp, TATAIA #5 ar putea fi luat ca un excepțional almanah sf. Cum însă, este folclor românesc contemporan în formă pură, această ediție a revistei e un ghid prin viziunile și trăirile care transcend cotidianul. De birou, masă, casă nu ne prea întrebăm vara asta.

Vrem însă să știm ce urmează să se întâmple cu lumea, am trecut de la probleme de ordin personal/național, la zone mai rarefiate, ne avântăm cu curaj în caracterul universal al lucrurilor. E o vibrație de schimbare în aer. Să zicem că 2012-i de vină ;)

Puteţi răsfoi un sample din TATAIA #5


 

În TATAIA #5 au contribuit:
Adam Hyde, Adriana Doi, Alexandra Pâzgu, Alin Cârstea, Alina Anca, Alina Andrei, Alina Bradu, Ana Botezatu, Ana Pădurariu, Andreea Sticlea, Andrei Ivănescu, Andrei Ogradă, Bianca Ilonca, Bogdan Olteanu, Boris, Peianov, Constantin Nimigean, Cool-Haters-Collective, Cristian Darstar, Cristian Lupșa, Cristian Neagoe, Dan Ungureanu, Daniel Popa, Delia Oniga, Dezarticulat, Dinu Bodiciu, Doru Trascău, Dragoș Platon, Etiene Dupri, Georgiana Laura Toea, Gruia Dragomir, ICS, Ioana Blaj, Ioana Mischie, Irina Bako, Irina Stana, Iulia Rugină, Iulia Tomescu, Jean-Lorin Sterian, Kitra, Livia Plămădeală, Luiza Zan, M. Vocoban, Mădălina Dan, Manu Băbescu, Maria Balabaș, Matei Branea, Mihaela Michailov, Mihaela Precup, Mihaela Vodă, Mihai Dobre, Mihai Zgondoiu, Mimi Sălăjan, Miruna Vasilescu, Neculay Fermecătoru, Noni Bug, Noper, Octavian Belințan, Octavian Viorel, Paul Vîrlan, Răzvan Lerescu, Roxana Ardeleanu, Rucsandra Pop, Sidan ‘Eli’ Hadin, Silviu Andrișoi, Summer Wood, tausance, Vlad Ursulean.

TATAIA este o revistă construită prin contribuție colectivă și diferă ca formă și substanță de la un număr la altul, oglindind fragmente de realități subiective, ordonate de un ceva ce aparține subconștientului colectiv.

TATAIA este editată de Asociaţia NOI FACEM BINE, apare trimestrial, 128 de pagini de cultură contemporană românească. Mai multe pe tataia.info si pagina de Facebook TATAIA

Pentru orice întrebări sau informaţii vă rog să ne scrieţi pe adresa contact at tataia.net

Share on Facebook

Tags: , , , , ,
Posted in EXPAT, FOLCLOR, STIRE | 3 Comments »

Omul sfinţeşte locul dar năravul ba

June 19, 2012

Expoziţie colectivă TATAIA , 20-27 mai 2011, GALERIA 115

200 de reviste ale numărului trei au dispărut în prima oră de vernisaj. Peste 250 de oameni au arătat vinerea trecută că joaca vizuală a echipei TATAIA este deja familiară curioşilor veniţi să vadă lucrările originale publicate în revistă. TATAIA se compune din lucrări semnate de artişti renumiţi dar şi de tinere talente, de oameni cu minte bogată şi mână dibace. De cele mai multe ori ilustraţiile sunt create special pentru articolele revistei sau sunt expediate pe trimitechestii@tataia.net de oricine doreşte să contribuie. Pe trimitechestii a fost primită şi coperta numărului 3, Spiritul florilor semnată Sergiu Sas, un Giuseppe Arcimboldo al zilelor noastre.

Omul sfinţeşte locul dar năravul ba este o expoziţie colectivă cu participarea unei selecţii de artişti care au publicat lucrări în cele trei numere ale revistei. S-a recreat astfel, pe viu şi pe bune, atmosfera dinamică din TATAIA . Galeria 115 s-a transformat într-un walk-in magazine, o revistă de intrat şi simţit live, cu lucrări originale şi schiţe de primă mână. Este un experiment de alăturare a unor artişti cu semătură care lucrează cu medii foarte diverse, cu ilustratori, creativi şi oameni pasionaţi de vizual.

Conceptul expoziţiei transmite, de fapt, mesajul purtat de TATAIA. Oamenii pro-activi, creativi, curioşi şi pasionaţi sunt cei care schimbă “locul”. Revista s-a dezvoltat ca o platformă pentru cei care doresc să facă diferenţa în România, care doresc să o populeze, angajat şi conştient, cu artă, cultură, grijă pentru social şi cei din jur, respect pentru valorile româneşti, umor şi voie bună, solidaritate. Doar “năravul” propriu ne stă în cale  şi ne împiedică să obţinem mai mult, mai repede: impactul pe care TATAIA îl are asupra contextului în care trăim, asupra realităţii pe care o croim este măsurabil mai degrabă pe termen lung, se instalează însă programatic în mentalul colectiv. Diversitatea şi optimismul acestei expoziţii, colaborările dintre artişti sau apropierile conceptuale, dezvăluie o lume convergentă către o veritabilă “schimbare la faţă” a societăţii româneşti, mai ales în rândul tinerilor.

Artişii invitaţi sunt: AITCH, Alexandru Dan, Alexandra Maftei, Bogdan Grădinaru, Andreea Chirică, Cornelia Varlam, Dan Raul Pintea, Dana Penea, Dragoş Platon, Eduard Gabia, Florin Piersic Jr., Ioana Moldovan, Marla, Michele Bressan, Mihaela Paraschivu, Mitoş Micleuşanu, Noper , Ghica Popa, Paul Popescu, Radu Afrim, Răzvan Anghelache, Revoltaire, Nicolae Negură, Dan Raul Pintea, Saddo, Sorina Vazelina, Ştefan Constantinescu, Ştefan Lucuţ, Ştefan Ungureanu, Subcarpaţi, Valeriu Cătălineanu, weareom, Wonderboy.

AITCH ne introduce în lumea sa de vis, desprinsă parcă din căsuţele pentru păpuşi având un veritabil cute-factor, însă cu o urmă de melancolie care contrapunctează, balansând un univers fragil de copii cu înţelepciunea unui ochi-filtru care te readuce din reverie în actual într-o fracţiune de secundă.

Saddo este cel care creează un univers complet nou dar totuşi binecunoscut – este folclor românesc contemporan inspirat parcă din personajele din basmele culese de Petre Ispirescu. Un univers colorat, cu creaturi desenate foarte precis, stimulează imaginaţia prin detaliile care aşteaptă să fie descoperite, dar care lasă întotdeauna loc pentru completarea proprie a poveştii.

Wonderboy semnează lucrarea de pe afişul expoziţiei – “Omul sfinţeşte locul dar năravul ba”, realizată din mici pixeli de plastic ce par un joc de copii. Pare o transpunere inversă – din digital în fizic. Pixelii care de obicei formează universul nostru zilnic sunt aici mici bobiţe de plastic pe care poţi, pe bune, să le atingi.

Florin Piersic Jr. a realizat pentru TATAIA o bandă desenată nedesenată, adică cu poze, deoarece, după cum spune el, nu ştie să deseneze. Floppy Man este un punct de inflexiune care îţi oferă răgazul să te pierzi în gândurile tale, iar TATAIA încurajează aceste stări de profundă conştientizare.

În altă zonă conceptuală se plasează fotografia realizată de Radu Afrim, din seria “Actori fotografiaţi de mine”, arătând pe furiş, într-un cub care protejează goliciunea lor, trei actori după un spectacol la Luxembourg.

Sub ce formă se regăseşte astăzi familia contemporană? Mai există acea poză care să poată cuprinde întreaga familie pe şemineu? Sau ar trebui făcut un colaj din fotografiile de pe facebook pentru a putea reda stilurile de viaţă care se îmbină în familia de azi? Răzvan Anghelache distilează această imagine într-o lucrare puternică: tatăl-caracatiţă, mama-maimuţică şi copilul-ursuleţ sunt arhetipurile digitale ale unei realităţi la întrepătrunderea dintre virtual şi cotidian.

Revoltaire, Nicolae Negură, Dan Raul Pintea sunt artişti din generaţii diferite care se remixează vizual. La propunerea TATAIA, a fost creat un schelet al unei lucrări peste care, în fiecare număr, artişti invitaţi compun prin sursele proprii de inspiraţie, carnea pentru acel schelet. Rezultatul este o joacă ce comentează tendinţa de open-source din care creativii contemporani îşi trag de cele mai multe ori seva.  Lucrările de artă vizuală, prin excelenţă de autor, devin aici informaţie de free-sharing şi de punere în comun a codurilor vizuale din jurul nostru.

Pneumaton, ermetic, traumart este titlul articolului din TATAIA care îl profilează pe Mitoş Micleuşanu. O altă descriere nici nu s-ar potrivi mai bine instalaţiilor sale din expoziţie – misterioase cu o atingere traumatică, poate chiar horror: o păpuşă gingaşă pierdută într-o pădure acoperită de un nor negru, solitară şi poetică în întunericul său. O senzaţie de linişte şi încremenire se regăseşte şi în insula sa pe care se înalţă o casă neagră, carbonizată, materializată într-o puşculiţă. Casa impunătoare cu o maşină de lux parcată în faţa ei sfidează izolarea şi pustiul pe care îl sugerează culoarea neagră şi pământul arid.  Un decor teatral ce aminteşte de Dogville al lui Lars von Trier.

Alexandru Dan şi Bogdan Grădinaru ne arată în avan-premieră proiectul semnat Xandra Popescu, “Chiar dacă nimeni nu te vrea, eu te voi iubi mereu”, care va fi vernisat în paralel cu Bienala de Artă de la Veneţia, cea mai important bienală de artă din lume. Fotografii din camere fotografice găsite în târgurile de vechituri arată lumea românească autentică, sinceră şi neprelucrată de ochiul artistic. Aşa cum se vede printr-un obiectiv rudimentar, însă cu maximum de entuziasm pentru momentele imortalizate de oamenii din jurul nostru.

Ştefan Constantinescu prezintă un videoclip al trupei Partizan, Şah, realizat în 2004, însă nearătat lumii până acum.  La o porţie de mici în faţa blocului, acest video intră puternic în clişeele urbane româneşti, păstrând caracteristica artistului de a dezvălui în mod ostentativ şi tranşant imagini tipice. El vede în fotograme clar definite şi puternice ceea ce noi trecem cu vederea în cotidian.

Dragoş Platon semnează “Very intense patriotic feelings”, print digital pe pânză înfăţişând personaje anonime care par doborâte de un soi de atac de cord. Ne întoarcem astfel la folclor românesc contemporan, la contradicţia dintre a pleca şi a rămâne, dintre dragostea patriotică, mândria identitară şi nemulţumirile zilnice atât de caracteristice românilor.

weareom este un mic grup creativ care ne arată, prin instalaţia Chop Cup, multitudinea de perspective a realităţii care ne înconjoară. Un set-up complex, un joc de-a alba-neagra într-un decor cu obiecte familiare se deconstruieşte atunci când este privit dintr-o altă perspectivă. Aceasta este şi filosofia TATAIA – încearcă să aducă perspective noi asupra vieţii. Două jumătăţi de casetofon, de dimensiuni diferite, se unesc într-un singur obiect dacă sunt privite dintr-un anume unghi, demonstrând că perspective ta este doar una dintre realităţile posibile.

 

 

Share on Facebook

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
Posted in ARTA, FOLCLOR, INPROGRAM, REVISTA, VIZUAL | No Comments »

TATAIA #4

March 5, 2012

Aici poți să răsfoiești un sample din TATAIA #4

Cu participarea extraordinară a: A. C., Adrian Mihai Sandu, Alex Baciu, Alexandra Sandu, Alexandru Molico, Alina Anca, Ana Elefterescu, Bogdan Grigore, Bogdan Iancu, Bogdan Susma, coategoale, Claudia Rista, Codrina Cazacu, Cornelia Varlam, Dan Raul Pintea, David Schwartz, Evensteven, George Olteanu, George Roșu, Geosab, Ghica Popa, Gruia Dragomir, Ilinca Lăzărescu, Ion Cotenescu, Isabela Hențiu, Jean-Lorin Sterian, Lidia Neagu, M. Vocoban, Manu Băbescu, Maria Balabaș, Matei Branea, Mihaela Brebenel, Mihaela Michailov, Mihaela Vodă, Mihai Dobre, Mihai Zgondoiu, Mimi Ciora, Miruna Vasilescu, Noper, Peca Ștefan, Phillippe Guilet, Radu Afrim, reVoltaire, Rucsandra Pop, Sandra Ghițescu, Sorina Vazelina, tausance, Viviana Iacob, Vlad Ilicevici, Vlad Petri, Vladimir Taroi, Von Butch, Zichmannfose

Share on Facebook

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
Posted in REVISTA | 6 Comments »

TATAIA prezinta: Omul sfinteste locul dar naravul ba

May 18, 2011

20.05, 19.00 – 27.05, 17:00, Galeria 115 (Str. Mihai Eminescu 115, Bucuresti)

Va invitam la vernisajul expozitiei Omul sfinteste locul dar naravul ba la Galeria 115, vineri, 20 mai, ora 19.00, un walk-in magazine cu o selectie de lucrari originale, publicate in cele 3 numere ale revistei.

Omul sfinteste locul dar naravul ba prezinta folclor romanesc contemporan cules din randurile celor care au contribuit la dezvoltarea revistei ca platforma culturala de comunicare.

Avem desene, pictura, chec, video, fotografie, digital, sound, un foen care canta si jumatati de radio, un mix senzorial care te transpune in interiorul revistei. Sorina Vazelina arata pasapoarte cu schite, Florin Piersic Jr. – o banda desenata nedesenata, Stefan Constantinescu – un videoclip nemaivazut, Noper se razboieste cu Ghica, Subcarpati ne canta despre viata, Revoltaire, Nicolae Negura si Dan Raul Pintea se remixeaza intre ei si multe altele.

Va asteptam la un cocktail de vara si la TATAIA #3, care se va lansa cu ocazia acestui vernisaj.  Produs organic si colectiv, numarul 3 al revistei aduna vibratiile creative din ultima jumatate de an si are pe coperta o lucrare primita pe adresa de mail a contribuitorilor, trimitechestii@tataia.net. Prin urmare, trimiteti chestii ca functioneaza.

TATAIA este editata de Asociatia NOI FACEM BINE, apare bianual, intr-un format grafic si editorial liber si creativ, pe 200 de pagini, aproximativ 1 kg de cultura contemporana romaneasca.

Vernisaj TATAIA: Omul sfinteste locul dar naravul ba – vineri, 20 mai, ora 19.00

Expozitia va putea fi vizitata in perioada 20-27 mai, intre orele 10.00-17.00.

Galeria 115 (Strada Mihai Eminescu 115, Bucuresti)

Eveniment pe facebook: Vernisaj OMUL SFINTESTE LOCUL DAR NARAVUL BA

Share on Facebook

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
Posted in FOLCLOR, INPROGRAM, VIZUAL | No Comments »

La Romana la metrou

March 17, 2011

de Tatiana Pintea

Alex Galmeanu, Petrecerea copacilor

Iesirea de metrou dinspre Mc-ul de la Romana a fost intotdeauna mai mult decat o simpla coordonata spatiala care sa desemneze un  loc de intalnire. A fost si este in continuare si asta, dar in vremea cand incepusem s-o ard pe-acolo,  iar asta se intampla acum vreo unspe-doispe ani, la metrou se reuneau oameni care veneau din colturi diferite ale orasului, din cartiere sau din centru, din licee de tot felul, oameni de tot felul. Nici acum nu pot sa spun exact ce ne unea ca gasca, care erau trasaturile comune, daca ele existau sau aveau pana la urma vreo importanta. Nici nu stiu prea bine cum am ajuns sa ii cunosc pe toti oamenii aia, cum am ajuns in gasca de la metrou. Era mai mult vorba despre niste tineri liberi a caror singura problema era sa se simta bine si sa se simta bine unii cu altii. O stare de fapt foarte simpla care nu necesita niciun fel de conventii prestabilite ci doar deschidere, entuziasm, muuulta voie buna si un dram de nebunie. Nu eram tocmai copii model.

Iarna era intr-adevar mai mult un loc de intalnire din care plecam cu totii mai sa bem ceva, mai sa facem o vizita sau mai multe, in mare, sa o ardem in locuri incalzite. Vara in schimb, ne petreceam ore in sir pe sau invartindu-ne in jurul parapetelor de piatra care delimiteaza iesirea de metrou. Ne aprovizionam de la supermarketul de langa (care acum nu mai exista si sper ca nu s-a-nchis din cauza noastra, pentru ca sincer vorbind, nu vanzare era tocmai ceea ce faceam noi), cu inghetata la cornet de la Mc, covrigi din rond de la Romana, voia buna din buzunare si era mai mult decat suficient.

Ne mai retrageam din timp in timp in parculetul mic inconjurat de blocuri care face legatura intre Magheru si Dacia, faceam si plimbari prin imprejurimi spre Icoanei, Amzei, TNB. De multe ori plecam in excursii indepartate prin cartiere pe la tot felul de oameni, prin locuri prin care nu cred ca am mai ajuns de-atunci. Asta era farmecul unei gasti de oameni din colturi diferite, fiecare aveam cotloanele noastre ascunse, prietenii si legaturile pe care le impartaseam unii cu ceilalti.

La metrou gaseai intotdeauna niste cunoscuti care stiau sa-ti spuna care incotro sau sa preia mesaje. Una peste alta un mod de comunicare sanatos desi deficient in sensul telefonului fara fir care rateaza informatii. Era amuzant insa.

Fara tel mobil, stiam ca acolo ne-ntalnim oricum sau e cineva care stie despre ceilalti.

Ciudat cum intr-un fel era un spatiu intim, ca in fata blocului.

Noper, Un altfel de phoenix


Am postat textul de mai sus pe harta Bucharest By Hand, o poveste care traverseaza mai multe generatii de tineri, despre un spatiu restrans si aparent semnificativ doar ca punct de tranzit in inima orasului. E vorba insa despre un loc cu semnificatie colectiva in care, in timp, s-au coagulat energiile din centrul si cartierele Bucurestiului.

Proiectul initiat de Grolsch te face sa patrunzi in memoria personala a celor care posteaza, dar in acelasi timp iti aduce aminte de locuri din memoria ta prin care nu ai mai pasit de mult.

Bucurestiul e orasul nostru, al celor care ni-l revendicam. Infigeti-va si voi steguletele pe www.bucharestbyhand.ro


Share on Facebook

Tags: , , , , , , ,
Posted in INPROGRAM, VIZUAL | No Comments »

Bucurestiul, orasul tuturor posibilitatilor

March 10, 2011

Ma uit la ce se intampla pe bucharestbyhand.ro si mi se reconfirma motivul pentru care-l indragesc atat de mult: e un oras care primeste cu bratele deschise expresia individualitatilor care-l populeaza, e un oras in care aproape oricine se poate regasi. Imi place orasul asta. Imi place din ce in ce mai tare.

Noper, Resemnare

E haotic intr-adevar, e incoerent pe alocuri, e kitchos prin cartiere, dar are stil, are si prestanta, e si ordonat, iar ritmul e percutant… Daca stau sa ma gandesc, o incercare de a descrie capitala ar sfarsi printr-un text kilometric, de aceea varianta celor de la Grolsch de a construi o harta virtuala pare singura posibilitate de a crea o imagine cat mai aproape de realitate.

In prima saptamana de cand au demarat Bucharest By Hand, s-au strans 52 de lucrari, fiecare atat de proprie autorului sau, incarcata de semnificatii, amintiri si vise. Sunt viziuni subiective ale prezentului care vor genera viziuni ale viitorului. Sunt lucrari care te fac sa traversezi orasul si sa privesti cu alti ochi locurile prin care treci, incercand sa vezi ce-au vazut ceilalti. Cel mai important insa, este ca sunt surse de inspiratie pentru orice om creativ.

Alex Galmeanu, Aici

Orasul asta, de fapt, e o inepuizabia sursa de inspiratie. E un oras viu in care permanent dispar si rasar elemente noi. Reperele se schimba constant. Iar asta face ca experimentul Bucharest By Hand sa fie un exercitiu de documentare a starii actuale a Bucurestiului. Iar ca orice experiment, nici acesta nu are o concluzie clara spre care tinde, dimpotriva directia e in mana voastra, a locuitorilor creativi.

Fiecare bucatica de trotuar joaca rolul ei in completarea puzzle-lului, asa ca, experimentalisti din toate colturile Bucurestiului, bagati lucrari!

 

Una dintre lucrarile lui Dragos Bucurenci inscrise in proiect:

Favela mea preferata

Intr-o duminica insorita de vara, acum doi ani, ii faceam Amaliei un tur al periferiei cand am dat peste o nunta care se intindea din batatura unei case pana aproape de axul strazii. Nuntasii chefuiau la mesele intinse inclusiv pe trotuar ori jucau pe manelele care rasunau dintr-o pereche de difuzoare. Se vedea bine ca era o nunta facuta din toata saracia, dar felul in care clocotea viata in acest fragment de bucurie organizata ad-hoc o facea mai spectaculoasa decat o casatorie la palat.

I-am aratat apoi Amaliei si alte secvente cinematografice din aceasta curte cu miracole a Capitalei, pana cand mi-a spus:

«Doamne, Dragos, eu am mers pana-n Bolivia ca sa vad lumea asta si uite ca stau de atatia ani in Bucuresti si nu credeam ca gasesc aceeasi lume si aici.»

Eu n-am mers pana-n Bolivia, dar am locuit cinci ani de zile pe linia de demarcatie dintre cartierele Rahova si Ferentari. Prima “favela” n-am vazut-o in America Latina, ci in ziua in care am indraznit sa ma aventurez dincolo de piata agro-alimentara unde intoarce 117-le.

Alex Galmeanu, Casa din apa

Caroiajul de strazi desfundate sau care au fost candva semi-asfaltate tine laolalta un fel de “sat la oras”, format din blocuri confort III, cocioabe, gospodarii intr-o rana si gropi de gunoi care acopera tot ce e teren viran. Ici si colo, cate o constructie din BCA sau chiar din beton, cu putina culoare, niste balustri tipatori, cateva placute de marmura si initiale modelate in fier forjat, iti reamintesc ca are si saracia diferentele ei sociale stridente.

De cand cu televiziunea digitala, pe blocuri au aparut ciorchini de mici antene parabolice, ca si cum un parazit ar fi inceput sa se dezvolte pe organismul slabit si murdar al cartierului. Si, totusi, mie, amestecul asta de saracie, inechitate si ilegalitate mi se pare ca are farmec.

Cand merg sa-i vad pe ai mei, mi se face uneori dor de micul ghettou si incep iar sa dau ture. Ma simt uneori vinovat pentru ca vin sa contemplu culorile irizante ale infectiei in loc sa fac ceva in legatura cu ea. Dar adevarul e ca, in aceasta mica portiune de Bucuresti, sunt cuprinse atat de multe dintre problemele societatii romanesti, incat ma doare capul numai cand ma gandesc la cum ar arata niste posibile solutii.

Te-ntrebi, poate, ce-i de vazut mai mult. Pai, uite, poti sa vezi pustii jucand fotbal si sa-ti dai seama ca sunt ca tine cand erai mic sau ca pustii tai de acum. Apoi poti sa-i vezi cautand cu naturalete prin tomberoane si sa simti ca, probabil, ceva e in neregula. De vazut e ce e de facut mai departe cu sentimentul asta.

Noper, Deschizatorii de drumuri

 

Share on Facebook

Tags: , , , , , , , , , , ,
Posted in INPROGRAM, VIZUAL | No Comments »

Bucharest by your hand

March 3, 2011

Orasul e mai mult decat o aglomerare mai bine sau mai prost organizata de cladiri, taiata mai mult sau mai putin haotic de artere, circulate de suvoaie mai dense sau mai rarefiate de felurite vehicule. Orasul e populat de oameni. Oamenii sunt cei care ii confera personalitatea, vibratia interioara, sunt cei care controleaza ritmul, fluiditatea, cei care ii dau viata.

Noper – Agentul  surprins – Pasajul Villacrosse

Vorbeam in TATAIA #2 despre structura interna a unui oras, despre particulele care construiesc ADN-ul urban si despre viziunea subiectiva cu care fiecare locuitor investeste spatiul pe care il traverseaza (“Bestia cu 3 milioane de fete” de Andrei Ivanescu, “Geografii afective” de Olivia Safer). Bucurestenii s-au obisnuit sa adopte o atitudine impasibila, vadit neimplicata, fata de starea si schimbarile care se produc in spatiul public, ca masura de protectie impotriva “zgomotului” urban. Genul asta de atitudine nu trebuie acceptata, nu face decat sa diminueze orice efort de imbunatatire a situatiei actuale.

Bucharest By Hand, un experiment provocat de Grolsch, ne invita sa constientizam in mod practic importanta aportului individual la imaginea complexa a orasului.

Bucharest By Hand ne incurajeaza sa punem mana pe-o pensula si sa dam in voie culoare.

Proiectul s-a nascut din dorinta (si deopotriva necesitatea) de a implica activ si afectiv locuitorii Bucurestiului in “redesenarea” propriului oras. E un experiment gandit pentru creatorii si consumatorii de experiente artistice, fie ca vorbim despre film, fotografie, proiecte arhitecturale sau urbanistice, banda desenata sau field recording. Dar mai mult de atat, e un experiment care invita pe oricine sa isi foloseasca imaginatia, sa exploreze cu adevarat vecinatatile urbane si sa prezinte in mod creativ Bucurestiul lui.

Contrastul urban by ExperimentalistRO

Orasul inabusitor by ExperimentalistRO

Spatiu diferit by ExperimentalistRO

Grolsch pune la dispozitie prin intermediul Experimentalist.ro, o platforma virtuala unde vom putea sa vedem cum arata cu adevarat Bucurestiul. E vorba de o harta a orasului ale carei puncte turistice sunt locatii “intamplatoare” cu semnificatie speciala pentru fiecare experimentalist. O harta conturata de fotografiile, ilustratiile, filmele si sunetele pe care participantii le vor conecta spatiilor cu care suntem obisnuiti. Bucurestiul va avea cu ocazia asta o alta Piata Romana, o alta Gara de Nord, poate chiar o alta Casa a Poporului.

Pentru inceput, sursa de inspiratie va veni din viziunile creative a patru personaje care se incarca din orasul in care traiesc si care il investesc la randul lor cu suflu artistic: Dragos Bucurenci – ecologist si jurnalist experimentalist, Yvat ale carui experimente musicale au cutreierat Europa, Alex Galmeanu – fotograf, experimenteaza cu imagini din ’93, fara retusuri, Noper – motto-ul lui “If I see it, maybe I’ll feel it. But if I feel it, f*** I’ll draw it”.

Alex Galmeanu – Spectacol de ocazie – Piata Revolutiei

Cat de bine va stiti orasul sau cat de diferite de realitate sunt perspectivele individuale? Cei patru vor reinterpreta diferite zone din Bucuresti, iar voi sunteti invitati sa le ghiciti si sa le punctati pe harta bucharestbyhand.ro. Doua dintre lucrari au fost deja ghicite.

Bucurestiul asta caleidoscopic, construit din multe multe oglinzi personale, se va intampla pe bucharestbyhand.ro. Asa ca faceti bine si aprovizionati harta cu cat mai multe lucrari, in asa fel incat la final sa putem sa ne cunoastem mai bine urbea si vecinii.

www.bucharestbyhand.ro

Bucharest By Hand este al doilea experiment provocat de Grolsch in Romania.

De 400 de ani Grolsch sustine artistii inovatori, vizionarii, promotorii unei noi mentalitati. In Romania Grolsch isi propune sa inspire si sa provoace comunitatile creative, oferind experimente si experiente dedicate celor care creeaza arta si frumusete by hand.

Share on Facebook

Tags: , , , , , , , , , , , , , , ,
Posted in INPROGRAM, VIZUAL | No Comments »

Imprint Visual Contest Opening

December 14, 2010

16 decembrie, ora 20:00 – 15 decembrie, ora 3:00, Atelierul de Productie

La mijloc de Decembrie, dam liber la imPrint 4.

Daca nu-ti arde sa iti lasi amprenta sau stencilul pe mobilierul urban, Imprint Visual Contest te cheama indoor. Ia-te dupa hype si hai pe 16 decembrie la Atelierul de Producție. Deschidem evenimentul, dam prima dunga de vopsea, povestim si apoi ne punem pe treaba si tehnica.
Guest Stars:

*** Sinboy ***
*** Allan Dalla de la Formaje ***

*drumroll*
SPECIAL GUEST: Ion Barladeanu

Dupa asta, danțuim pe tempo-urile lui
+++++ Minus +++++
++Montgomery Clunk ++

More on Sinboy: www.thesinboy.blogspot.com
More on Allan Dalla de la Formaje: www.formaje.ro
About Ion Barladeanu: www.lumeavazutadeionb.ro
Vibes of Minus: www.soundcloud.com/Minus
and Montgomery Clunk: www.soundcloud.com/montgomery-clunk

Still to come: Aitch, Saddo, Noper, Pisicapatrata, Matei Branea.

www.imprint.ro.im
un proiect ADVICE Students
www.advicestudents.ro

Share on Facebook

Tags: , , , , , , , , , , , , , ,
Posted in INPROGRAM | No Comments »