Posts Tagged ‘ tataia ’

Despre taţi

December 12, 2013

de Ana Bortis, ilustratii Alina Andrei
primite pe TRIMITE CHESTII

 

Cand eram mica uram din tot sufletul meu aspiratorul.
Ma speria ingrozitor si incepeam sa urlu cand il vedeam sau (Doamne fereste!) auzeam.
Ani de zile, la fiecare doua zile, tata ma scotea la plimbare ca mama sa poata aspira in casa.
Inca mi-e frica de aspirator.

Din seria „mica si rasfatata”, refuzam sa mananc orice, daca nu imi era servit direct in gura, cu lingura sau furculita, dupa caz, si preferabil in compania unui joc atractiv. Ani de zile, cu rabdare, tata mi-a servit mancarea astfel. Ma punea sa inchid ochii si sa fac gura mare si mancarea aparea ca prin minune. Pana cand intr-o zi papilele mele gustative, in loc de biscuitii cu lapte si cacao, cu care se obisnuisera, au intalnit brusc si nedorit un carnat afumat. De atunci mananc singura.

Picam din pat. Tot timpul. Ma puneam la somn si ma trezeam pe jos.
De fapt, ma trezeam in brate la tata, care ma culegea de pe unde putea si ma punea inapoi la somn. Cu rabdare, de fiecare data. Nopti in sir.

Am crescut.
Pe la 13 ani, odata cu prima „mare iubire” au inceput certurile cu tata.
Continua si in zi de azi. Certurile cu tata, nu marea iubire.
Doar ca azi stiu ca noi oamenii, nu ne certam decat cu oamenii de care ne pasa multisor.

Am crescut.
Si de mai bine de 6 ani, tata face drumuri Resita- Cluj.
In 90% din cazuri, dus-intors, in aceeasi zi. Doar ca sa ma vada.
Sunt lungi si sunt obositoare.

Sunt trainer. Prin definitie, sunt mult pe drumuri. Tata nu doarme pana nu ajung la locatie.
Tata, desi rad de el mereu, ma suna de cam 4 ori la un drum de 5-6 ore. Si asta cand se abtine.

Am 25 de ani. Cand merg acasa si ies seara in oras, tata inca ma intreaba la ce ora ma intorc.
Pe vremuri, intrebarea asta intra in categoria „Si-asa a inceput cearta…”
Acum, mi-e drag de mor cand il aud. Dar nu-i spun asta, bineinteles.

Tata e cel mai punctual om pe care il cunosc.
Datorita lui ma simt groaznic de prost pentru fiecare minut intarziat undeva.
Si ce bine ca e asa.

Am ochii lui.
Si abia acum vad clar prin ei. Cu ei.
Acum vad cata dragoste sta in spatele fiecarui gest care poate m-a enervat vreodata. Am un tata care ma iubeste ca pe ochii din cap.
Neconditionat si fara sa fac nimic pentru asta.
E greu sa fii tata. Si putini reusesc.

Mai important insa, am realizat asta la timp.
Cat inca mai pot sa ii spun La multi ani.
Cat inca mai pot sa il chem la Cluj din senin, doar pentru ca mi-e dor de el.
Si el sa vina intr-o clipita.

Si asta e poate cel mai mare castig al meu pana acum, la 25 de ani.
Ca vad totul atat de clar, la timp.

N-aveti idee ce mult conteaza. Sa fie inca in timp.
Sau poate aveti. Cu atat mai mult.

La multi ani, tata.

 

Share on Facebook

Tags: , , , , , ,
Posted in FOLCLOR | No Comments »

Interpreti FOAIE VERDE

June 16, 2013

Ce se întâmplă când pe aceeaşi scenă se întâlnesc doinaşi autentici, Norzeatic, Grigore Leşe, Maria și Mihai Balabaș şi interpreţi de dans contemporan? După cum v-a obişnuit, TATAIA face spectacol şi cântă din colţul gurii „Foaie verde”.

Izvorul de înţelepciune care naşte improvizaţia şi emoţia nu trebuie pierdut sau uitat. Dincolo de melancolie şi youtube, mai există încă doină adevărată în România, iar TATAIA o scoate la iveală. Doina arhaică și doina contemporană se întâlnesc pe scenă, unite într-un ritm ritualic de toacă și mișcare.

NORZEATIC
Poet urban, unul dintre cei mai inspiraţi rapperi români ai noului val, cu mult mai „filozofic” decât majoritatea predecesorilor, Norzeatic, “interpret şi traducător al limbajului tuturor florilor, şi al binelui şi albinelor”, “omul care transformă gândurile universale oculte în rândurile sale multe”, s-a remarcat la mijlocul anilor ’90 sub numele Vexxatu’ Vexx, activând în proiecte precum Sindicatul R.A.N./S., Methadon 3000 sau Blanoz. A avut colaborări pe scenă sau în studio cu numeroşi artişti de hip hop, jazz, muzică experimentală sau electronică.

Din 2001, activează  alături de Khidja (duo-ul DJ Rusu-DJ Flore) în formula două platane şi un microfon sau cea de live band. În paralel, Norzeatic a dezvoltat un proiect solo, apărând în recitaluri a capella sau cu producţie instrumentală proprie. În 2012 a lansat albumul de debut solo – “Exerciţii pe ritm de pace”. Concertele sunt susţinute cu instrumente electronice (samplere, sintetizatoare, efecte) programate live, pe fundalul cărora Norzeatic recită texte rap/spoken word, sau în formula live band, cu instrumentiști din trupa Avant’n'Gard.

GRIGORE LESE
Născut în 1954 în satul Stoiceni din Ţara Lăpuşului – Maramureş, Grigore Leşe este printre cei mai importanți etnomuzicologi din România. A studiat fagotul la Academia de Muzică „Gheorghe Dima”, din Cluj-Napoca şi este doctor în Muzică și profesor asociat al Universităţii București (Facultatea de Litere) unde predă cursul de etnomuzicologie și al Universității de Muzică București. Repertoriul lui este constituit din melodii vechi, provenind din folclorul autentic al zonei natale și marcând evenimente importante din viața omului.

Din 1990 si până în prezent, a susţinut zeci de spectacole pentru promovarea folclorului românesc autentic în ţară şi în întreaga lume. Dintre cele mai importante amintim participarea la Festivalul Smithsonian’s Folk Live,  Washington, SUA (1999), Festivalul Montmartre, Paris (2002), turneul de concerte din Germania (2002), Aşteptând Crăciunul, Olanda (2003). În 2004, reprezintă România la Olimpiada Culturală de la Atena, Grecia, iar în 2005 la Expoziţia Mondială de la Aichi, Japonia.

În 2004, a organizat prima tabără de etnomuzicologie pentru studenţii Universităţii Bucureşti, iar în 2008 a iniţiat proiectul Ultimii rapsozi la Institutul Cultural Român, proiect ce constă în întâlniri lunare ale publicului urban cu muzica tradiţională din vatra satului. A publicat articole în revista La Drum, a realizat emisiuni la Radio România Actualităţi şi Radio România Cultural şi a pus în scenă spectacolul Drumul (ritualuri de trecere) la Teatrul Andrei Mureşan din Sf. Gheorghe. La Ateneul Român a susţinut concertul de gală Grigore Leşe şi Ultimii Rapsozi.

MARIA BALABAȘ
Maria Balabaş este muziciană și jurnalistă, moderatoare a emisiunii Dimineața crossover de la Radio România Cultural. Este membră fondatoare a colectivului artistic Avant’n’Gard şi a susţinut performance-uri solo în Antwerp, Bruxelles, Rotterdam, Bucureşti etc. Creaţiile sale de radio şi sound art au fost difuzate de Resonancefm din Londra, Radio Zero din Lisabona şi Radio Campus din Bruxelles. Apare pe compilația Framework 250 și a realizat instalații sonore pentru Explore Dance Festival (2012) și Institutul Francez București. Piesa La madeleine sonore, realizată în colaborare cu Mihai Balabaș și Nicolas Triboi, a fost selectată pentru ediția 2013 a festivalului Helicotrema, Italia.

MIHAI BALABAŞ
Mihai Balabaş este un talentat violinist și chitarist, activ deopotrivă pe scena simfonică şi pe cea alternativă și underground. Colaborează cu trupe şi artişti precum Byron, Norzeatic, duo-ul de producători Khidja, Mircea Florian şi este membru al formaţiilor Bucium, Abis şi Trei Parale. Mihai îşi dezvoltă pe deplin talentul de improvizator şi de designer sonor în colectivul Avant’n’Gard, unde este membru fondator. Pentru festivalul Jazz in Church (2013) a organizat orchestra care a cântat împreună cu pianistul elvețian Nik Bärtsch. Lucrează în prezent la primul album solo.

ANDREEA NOVAC
Andreea Novac este interpret şi coregraf. S-a născut în 1981. A studiat Psihologia la Universitatea Bucureşti, iar în 2008 a absolvit UNATC, secţia Coregrafie. Între 1999 – 2003 se ocupă de proiecte de cercetare în domeniul psihologiei şi face practică de specialitate ca psiholog. Din 2003, după ce intră la UNATC, trece printr-un număr important de stagii de pregătire şi ateliere de dans contemporan. Din 2005 începe sa creeze propriile piese – “Aici totul e diferit”, “B-26-Dans”, “Corp şi anti – Corp”, “Aici, acum, “Dance a playful body”, “Pretend we make you happy”, “On tenderness” – pe care le prezintă pe scene naţionale şi internaţionale.

Beneficiază de burse şi rezidenţe în străinătate (Italia, Marea Britanie, Olanda, Luxemburg, Austria, Ungaria), burse pentru cercetare asupra mişcării în Italia şi este o obişnuită a atelierelor de dans contemporan din cadrul festivalului Impulstanz Viena. Din 2006 participă ca interpret sau coregraf în festivaluri şi proiecte europene – Explore Dance Festival, Europe in Motion, Romanian Showcase, ArtistNe(s)t – International Contemporary Dance Festival, Romanian Dance Platform, Moving Romania, Dance. Movement. Theatre.

Din 2008 este profesor invitat pentru a susţine cursuri şi ateliere de dans contemporan în cadrul Centrului Naţional al Dansului Bucureşti, Fundaţia Calea Victoriei, Attitude Balet Studio. Este cercetător în cadrul programului “resources/reSourcing–critical platform” şi “What to affirm, what to perform?” – Centrul Naţional al Dansului Bucureşti. Creează coregrafie pentru film şi teatru.

ISTVAN TEGLAS
„Istvan Teglaş mi-a inspirat o sinteză aproape perfectă între esenţa artei actorului – constând într-o sinceritate dată de extragerea celui mai potrivit sens al cuvintelor complet interiorizate – şi materializarea mesajului în corp”. (Gina Şerbănescu)

A absolvit cursurile Universităţii de Artă Teatrală din Târgu Mureş. Între 2004 şi 2005 a activat ca actor al Teatrului de Stat din Timişoara, iar în 2005 şi 2006 a făcut parte din trupa Studioului M din Gheorgheni. Actor la Teatrul Odeon din Bucureşti, Istvan face roluri memorabile în Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită, Epopeea lui Ghilgamesh, Viaţa e vis sau în spectacolele de dans D’ale noastre, Dance a playful body, Pretend we make you happy. A lucrat sub bagheta unor coregrafi precum Vava Ştefănescu, Andreea Novac, Răzvan Mazilu, Gigi Căciuleanu, şi a unor regizori de marcă: Mihai Măniuţiu, Dragoş Galgoţiu, Radu Afrim. Spune despre sine că „a început să danseze pentru a elimina tot ce-i negativ din el şi că a ajuns la teatru pentru că era singura modalitate de a-şi păstra legătura cu sufletul”.

IOANA MARCHIDAN
În 2005, a absolvit Academia de Teatru şi Film Bucureşti, secţia Coregrafie. Începand cu anul 2004, semnează coregrafia spectacolelor de teatru ale companiei D’AYA: Un spectacol de teatru de Aureliu Manea, Scaunele de Eugen Ionescu, Dragostea dureaza 3 ani şi Hell. În 2006, este coregraful spectacolului muzical Jesus Christ Super Star, în regia lui Adrian Pintea. Au urmat proiectul vizual T_A_K_E_S, Călătoria după Pescăruşul Johnatan Livingstone de Richard Bach – la Teatrul Mihai Eminescu Botoşani, Romeo şi Julieta de William Shakespeare – la Teatrul Nottara Bucureşti, Saka – spectacol realizat de trupa Sensor. A participant la numeroase workshopuri internaţionale precum cel susţinut de coregraful Michael Schumacher în Amsterdam. La masterclass-ul susţinut de coregrafa Cheryl Therrien a primit certificat în tehnica Merce Cunningham.

Dintre spectacolele în care a performat ca interpret amintim: People facing dance & changes, Orfeu şi Euridice, regia Alexandru Darie, Oui Ba Da şi Nesomn – CNDB, Viaţa e vis, regia Dragoş Galgoţiu – Teatrul Odeon, D’ale noastre, regia Gigi Căciuleanu – Teatru Naţional I.L. Caragiale Bucureşti.

RĂZVAN ROŞU
Îşi spune „ultimul tulnicar”. S-a născut în Satu Mare, dar rădăcinile îi sunt în Munţii Apuseni. Tulnicul i-a atras atenţia prin intensitatea lui. Este greu de descris ce simte atunci când cântă la tulnic. „Încerc să mă ţin cât mai mult posibil de tema de casă pe care mi-a dat-o Grigore Leşe, aceea de a da semnale la fiecare răsărit de soare şi la fiecare asfinţit. Momentul când se îngemănează ziua cu noaptea este unul magic, iar sunetele tulnicului te duc cu gândul la ancestral. Întreaga acţiune are ceva ritualic în ea. Chemările de tulnic au fost secole de-a rândul singurul mijloc prin care locuitorii cătunelor atât de risipite ale Ţării Moţilor îşi transmiteau diferite mesaje. Acum este pe cale de dispariţie”.

Absolvent al secţiei de Etnologie a Universităţii Babeş Bolyai, îşi doreşte să creeze o echipă puternică de cercetare, cu ajutorul căreia să caute prin sate urme de spiritualitate românească şi să le consemneze pentru posteritate, dar şi să îndrepte lucrurile, acolo unde s-au “contaminat” de influenţe străine sau prost gust. Momentan cercetează, pe cont propriu, mai multe comunitaţi tradiţionale din Transilvania, româneşti şi minoritare, fiind impresionat de informaţiile inedite şi oamenii deosebiţi pe care îi întâlneşte.

ZAMFIRA MUREŞAN
„M-am născut în 1977 şi am crescut în Cupşeni, o comunitate agrară din Ţara Lăpuşului unde relaţia oamenilor cu pământul era una specială, viaţa tuturor gravitând în jurul muncilor câmpului.

Am învăţat horile din copilărie, ascultând femeile care horeau la sapă sau la fân. De horit, le-am horit mai târziu, când le-am simţit. Le horesc şi azi, când simt nostalgia locurilor de unde am plecat, dar şi a unui mod de viaţă pe care nu-l regăsesc când mă întorc acasă. A apus!

Am avut privilegiul de a colabora cu maestrul Grigore Leşe de la care am învăţat lucruri uimitoare despre cultura rurală, dânsul fiind şi cel care mi-a dat curajul să urc pe scenă. Am participat împreună la multe concerte şi festivaluri, în ţară şi străinătate: Festivalul Miguel Bernal Jimenez de la Morelia, Mexic; Muzeul Muzicii din Stockholm; Expo Mondial 2010 – Shanghai, ocazii cu care am observat impactul internaţional al doinei”.

AURELIAN şi GHEORGHE BUTNARU
Cimpoier autentic, Aurelian Butnaru mânuiește unul dintre cele mai vechi instrumente muzicale. A debutat ca intrepret în 1956. La 12 ani şi-a confecţionat singur primul cimpoi improvizat dintr-o carabă de soc şi o ancie din trestie cu 6 găuri. A învăţat rapid să cânte de la bătrânii satului. Cimpoierul de la Perieni – Vaslui atrage și prin costumație, dar și prin povestea lui de viață: a fost mult timp păstor de oi și este printre puținii constructori de cimpoaie din România, dar și un foarte bun interpret.

Născut în 1976, cel mai mic dintre cei şapte fii ai lui Aurelian, Gheorghe este singurul din familie care moşteneşte acest obicei păstoresc de la tatăl său. La 10 ani a reuşit să reproducă, după auz, prima piesă instrumentală accesibilă vârstei. La 15 ani, alături de maestrul Aurelian Butnaru, a confecţionat şi primul său cimpoi.

 

TATAIA doreşte să contribuie la schimbarea perspectivei asupra folclorului tradițional, autentic și să expună publicul la un spectacol complex, cu respect pentru rapsozi şi sunetul folcloric vechi. În contextul în care publicul şi profesioniştii deopotrivă devin din ce în ce mai interesaţi de surse folclorice autentice şi, prin acest lucru, de delimitarea identităţii lor culturale într-o lume globalizată, TATAIA captează şi canalizează atenţia către folclorul autentic, nediluat şi neatins de kitsch-ul comercial.

Foaie Verde este un proiect al Asociaţiei Noi Facem Bine.
Proiect cultural finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional.

 

Share on Facebook

Tags: , , , , , , , , , , , , , , ,
Posted in FOLCLOR, INPROGRAM | 14 Comments »

Lansare aniversară – Revista de Povestiri și prietenele ei independente

March 8, 2013

Rev de Pov împlinește un an!
Așa că facem mare tam-tam, sub forma unui eveniment inedit. Am invitat oamenii minunați din spatele altor reviste independente tipărite la o dezbatere despre viitor, provocări și bucurii.
Love Issue, Decât o Revistă, Arte și Meserii, Tataia, Echinox (Cluj), Lectura (Tîrgu-Mureș), Harap Alb continuă, Comics, Film Menu, Formaje și The Institute vor fi alături de noi. Și prin reprezentanți și în format fizic, n-aveți decât să susțineți fenomenul cumpărându-le pe toate! :p
Vom vorbi și noi, voluntari, autori și tutorii atelierului de scriere creativă, Florin Iaru și Marius Chivu.
Maria Răducanu ne-a făcut nesperata bucurie de a accepta invitația noastră de a cânta pro bono, îi mulțumim mult de tot.
Tot în eveniment vom da premiile F64 câștigătorilor concursului foto www.revistadepovestiri.ro/concurs-foto/
Apropo de fotografii, cine face unele frumoase și le pune pe wall-ul revistei poate fi premiat de Motanov cu o colecția 2012 sau un produs cu el, mai puțin tricouri, că nu prea mai avem!
Vă așteptăm neapărat, nu vrem să ne bucurăm în cerc mic, vrem un cerc mare de tot!
Bineînțeles că lansăm tot miercuri numărul 11, pe care îl veți putea cumpăra cu 8 lei în seara evenimentului.
Ne mândrim cu o copertă creată pentru rev de pov de Loreta Isac și cu o povestire scrisă de poate cel mai apreciat autor de proză scurtă de la noi, Răzvan Petrescu. Și da, ne mândrim cu tot conținutul și cu un an întreg de ficțiune!

Share on Facebook

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , ,
Posted in INPROGRAM | No Comments »

TATAIA face casă bună-n Timișoara

March 1, 2013

azi în Timișoara, mâine-n toată țara

TATAIA e o platformă de folclor contemporan cules de prin toate colțurile țării, adresată românilor de pretutindeni, fie ei în interiorul sau în afara granițelor. A avut încă de la prima apariție, contribuții de peste tot, a vorbit cu și despre oameni frumoși de la sat pân la oraș, de la munte și câmpie. E destul de anevoios demersul de a uni într-una toate viziunile astea minunat de diverse, când TATAIA-și are casa doar în capitală – oraș mare, centru pentru toate cele, cu un freamăt atât de hipnotizant încât aproape fiecare bucureștean se simte ca prin vrajă prins între porțile cetății. Cu greu mai poate să evadeze spre acel munte și acea câmpie…
Așa că TATAIA a tot cugetat adânc, apoi a pus piciorul în prag și și-a zis că trebuie musai să aibă case prin cât mai multe locuri frumoase din vasta noastră Românie.

Ne-am propus sa construim case TATAIA în mai multe orașe din țară în așa fel încât să putem reuni mai ușor comunitatea oamenilor care fac bine. Vrem să curgă mai ușor fluxul de idei, să iasă în față proiecte și oameni cu potențial, vrem să ne cunoaștem mai bine, vrem să retrezim la viață conștiința comună, vitală, la care contribuim cu toții în felurite moduri, dar separat. Vom crea o punte stabilă între cele mai importante centre culturale ale țării, să ne curgă pe bune același sânge prin vine.

Începem cu Timișoara, iar motivul este cât se poate de simplu, departe de vreo strategie geopolitică sau cultural-discriminatorie – am descoperit un om de-ncredere, dornic și voios, Manu Băbescu, draga TATAII. Manu este prima noastră coordonatoare locală, ea  va coagula “simțirea” timișoreană și-o va răspândi mai departe. S-a pornit deja în căutarea creierelor luminate din preajmă-i, a proiectelor de care merită să audă tot poporul, dar desigur că i-ar prinde foarte bine sugestii, așa că dacă știți ceva nu țineți doar pentru voi, trimiteți-i un mail.

Iar acum s-o cunoaștem pe Manu:

Manu despre Manu

Vin din Timișoara, am călătorit în jurul lumii, dar m-am întors tot în Timișoara. Am studiat pianul de mică dar am ales să scriu, îmi place să mă cațăr dar acum stau mai mult pe acasă; desenez dar nu am nicio noțiune tehnică. Am organizat mai multe evenimente culturale și aș vrea să știu că pot mișca puțin lucrurile în acest sens într-un oraș care are nevoie de mai mult activism și voință culturală. Am scris În căutarea fericirii-jurnal de călătorie în jurul lumii și public proză scurtă pe Liternet, gânduri și povești în TATAIA.

Cred că Timișoara are nevoie de un nucleu cultural, în sensul că multă lume face lucruri faine, dar le face fiecare de capul lui, și deși pare ciudat având în vedere că e un oraș relativ gestionabil/mic, nu se prea știu unii cu alții. Există câteva festivaluri și ințiative de coagulare a forțelor creative, dar nu e ceva cu o constanță care să dea cercurilor respective o stare de unitate. Ar fi o idee bună ca lumea să știe că poate contribui la o platformă culturală națională, prin care să își expună ideile free style. Legat de propunere, nici nu am stat pe gânduri având în vedere cât de tare m-a prins TATAIA de la prima colaborare și mai ales atunci când am putut să scriu despre unii dintre primii și cei mai semnificativi oameni creativi de pe plaiurile noastre. Am trăirea că prin TATAIA lumea cu idei în cap din Timișoara să se simtă băgată în seamă. Am zis: )

manubabe@me.com

Share on Facebook

Tags: , , ,
Posted in ARTA, FOLCLOR, STIRE | No Comments »

Tocmai ce a aterizat TATAIA #5

June 28, 2012

TATAIA #5 e ceea ce conservatorii ar numi demența secolului. Societatea viitorului, evoluția omului ca specie, spiritualitate într-o grămadă de accepțiuni, reptilieni, extratereștri și nave spațiale, singularitate, utopii, distopii, previziuni.

Dacă nu ar fi o revistă construită din contribuții colective, fără vreo temă anume, și deci expresie a gândurilor și problemelor vizualizate de români în acest moment din timp, TATAIA #5 ar putea fi luat ca un excepțional almanah sf. Cum însă, este folclor românesc contemporan în formă pură, această ediție a revistei e un ghid prin viziunile și trăirile care transcend cotidianul. De birou, masă, casă nu ne prea întrebăm vara asta.

Vrem însă să știm ce urmează să se întâmple cu lumea, am trecut de la probleme de ordin personal/național, la zone mai rarefiate, ne avântăm cu curaj în caracterul universal al lucrurilor. E o vibrație de schimbare în aer. Să zicem că 2012-i de vină ;)

Puteţi răsfoi un sample din TATAIA #5


 

În TATAIA #5 au contribuit:
Adam Hyde, Adriana Doi, Alexandra Pâzgu, Alin Cârstea, Alina Anca, Alina Andrei, Alina Bradu, Ana Botezatu, Ana Pădurariu, Andreea Sticlea, Andrei Ivănescu, Andrei Ogradă, Bianca Ilonca, Bogdan Olteanu, Boris, Peianov, Constantin Nimigean, Cool-Haters-Collective, Cristian Darstar, Cristian Lupșa, Cristian Neagoe, Dan Ungureanu, Daniel Popa, Delia Oniga, Dezarticulat, Dinu Bodiciu, Doru Trascău, Dragoș Platon, Etiene Dupri, Georgiana Laura Toea, Gruia Dragomir, ICS, Ioana Blaj, Ioana Mischie, Irina Bako, Irina Stana, Iulia Rugină, Iulia Tomescu, Jean-Lorin Sterian, Kitra, Livia Plămădeală, Luiza Zan, M. Vocoban, Mădălina Dan, Manu Băbescu, Maria Balabaș, Matei Branea, Mihaela Michailov, Mihaela Precup, Mihaela Vodă, Mihai Dobre, Mihai Zgondoiu, Mimi Sălăjan, Miruna Vasilescu, Neculay Fermecătoru, Noni Bug, Noper, Octavian Belințan, Octavian Viorel, Paul Vîrlan, Răzvan Lerescu, Roxana Ardeleanu, Rucsandra Pop, Sidan ‘Eli’ Hadin, Silviu Andrișoi, Summer Wood, tausance, Vlad Ursulean.

TATAIA este o revistă construită prin contribuție colectivă și diferă ca formă și substanță de la un număr la altul, oglindind fragmente de realități subiective, ordonate de un ceva ce aparține subconștientului colectiv.

TATAIA este editată de Asociaţia NOI FACEM BINE, apare trimestrial, 128 de pagini de cultură contemporană românească. Mai multe pe tataia.info si pagina de Facebook TATAIA

Pentru orice întrebări sau informaţii vă rog să ne scrieţi pe adresa contact at tataia.net

Share on Facebook

Tags: , , , , ,
Posted in EXPAT, FOLCLOR, STIRE | 3 Comments »

TATAIA prezinta: PADUREA DE SUNETE

June 24, 2012

rizom audioluminescent Gheorghe (gH)
curator Viviana Iacob
partitura grafica Maria Balabas
Revista TATAIA prezinta un proiect al Asociatiei NOI FACEM BINE (www.noifacembine.ro) finantat de Administratia Fondului Cultural National

23-27 mai 2012, zilnic intre 10.00-18.00
Spatiul Platforma (Calea Mosilor 62-28, in cadrul MNAC Anexa, etajul 1)
Vernisaj/Performance: 23 mai, ora 19.00: d s l x (noise), Daiana Ivascu (dramba)

Vernisajul va avea loc miercuri, 23 mai, incepand cu ora 19.00 cu un performance de d s l x, varianta performativa a lui Gheorghe, sound si noise artist, impreuna cu Daiana Ivascu (14 ani, din comuna Fundu Moldovei, jud. Suceava), printre ultimii interpreti traditionali de dramba din Romania.

Facebook event http://www.facebook.com/events/363386053718072

Ce se aude?
Sunete folclorice vechi inregistrate de Constantin Brailoiu in primele sale campanii etnografice, preluate din arhiva Muzeului de Etnografie din Geneva. Adica: solz de peste, frunza de liliac, cimpoi, bucium, flageolet si bocete.

Este prima instalatie de sunet din Romania, prin care Gheorghe (gH) si Viviana Iacob creeaza in mod performativ un ambient holofonic. Intr-o padure de zumzet te iau prin surprindere in timp ce strabati sala dintr-o parte intr-alta sunete nevazute.

O alta noutate pentru Romania este faptul ca o expozitie de arta contemporana beneficiaza de un sistem de sunet dezvoltat si patentat de dr. Joseph Pompei la MIT Media Lab. Particularitatea sa consta in faptul ca foloseste ultrasunetul ca proiector acustic, transmitandu-se astfel sunetul in mod unidirectional, la fel ca o raza de lumina: sunetul este proiectat intr-un singur punct, in afara acestuia e surplus de zgomot.

Ce se intrevede?
“Oameni care au murit, instrumentele lor praf si pulbere acum, cantecele lor aproape una cu uitarea. Ascult inregistrata o doina la frunza si efemerul acestei fasii de realitate transmisibila la 70 de ani dupa inregistrare ma atinge ca un fior electric. Nimic care sa se degradeze mai repede, sa se anihileze, nimic mai trecator ca un cantec si o frunza.” (Maria Balabas)

Expozitia este o recontextualizare a ideii de eveniment sonor ca sunet arhivat. Propune arhiva sonora ca peisaj acustic lasand publicului posibilitatea crearii unui traseu narativ individual. Padurea de Sunete sugereaza ideea de performativitate ca modalitate de recuperare a unui sunet pierdut sau putin cunoscut, indicand un spatiu in care evenimentul sonor se intrepatrunde cu propriile noastre gesturi audibile.

El devine astfel un sit al productiilor sonore proprii: auzi sunetul ca artefact, il vezi în momentul producerii, il citeşti ca partitura grafica. Este fortata cautarea, stimuland nevoia de semnal sonor, de a obtine o imagine mentala in care sunetele sunt dispersate ca obiecte, ca entitati corporale, plasate in spatiu separat dar impreuna.

Cu ocazia evenimentului Noaptea Alba a Galeriilor, 25 mai, va fi proiectat filmul “Sunete Mute” (video loop) montaj al artistului Stefan Bandalac din arhiva de filme pusa la dispozitie de Societatea de Cultura Dimitrie Gusti.

Echipa NOI FACEM BINE: coordonator Marlene Stanciu. Au contribuit la realizarea acestui proiect Ioana Cotulbea, Mihai Pacurar, Alexandra Ionescu, Stefan Bandalac si Mihai Sibianu.

Multumim partenerilor: Muzeul de Etnografie Geneva, Societatea de Cultura Dimitrie Gusti, Primaria Fundu Moldovei, Spatiul Platforma, Muzeul National de Arta Contemporana, TATAIA.

Parteneri media: Radio Guerrilla, DIGI24, B24FUN, Realitatea.net, Romania Libera, Think Outside the Box, IQads, Carturesti, 9AM, Kudika, Feeder, Veiozaarte, Zeppelin, BeWhere, VICE, Liternet, Ginger Group, Romania Pozitiva, Neaparat, Fresh Good Minimal, Hipmag, Dordeduca, Hypestreet, Beatfactor, Webcultura.

Share on Facebook

Tags: , , , , , , , ,
Posted in ARTA, FOLCLOR, MUZICA | No Comments »

Omul sfinţeşte locul dar năravul ba

June 19, 2012

Expoziţie colectivă TATAIA , 20-27 mai 2011, GALERIA 115

200 de reviste ale numărului trei au dispărut în prima oră de vernisaj. Peste 250 de oameni au arătat vinerea trecută că joaca vizuală a echipei TATAIA este deja familiară curioşilor veniţi să vadă lucrările originale publicate în revistă. TATAIA se compune din lucrări semnate de artişti renumiţi dar şi de tinere talente, de oameni cu minte bogată şi mână dibace. De cele mai multe ori ilustraţiile sunt create special pentru articolele revistei sau sunt expediate pe trimitechestii@tataia.net de oricine doreşte să contribuie. Pe trimitechestii a fost primită şi coperta numărului 3, Spiritul florilor semnată Sergiu Sas, un Giuseppe Arcimboldo al zilelor noastre.

Omul sfinţeşte locul dar năravul ba este o expoziţie colectivă cu participarea unei selecţii de artişti care au publicat lucrări în cele trei numere ale revistei. S-a recreat astfel, pe viu şi pe bune, atmosfera dinamică din TATAIA . Galeria 115 s-a transformat într-un walk-in magazine, o revistă de intrat şi simţit live, cu lucrări originale şi schiţe de primă mână. Este un experiment de alăturare a unor artişti cu semătură care lucrează cu medii foarte diverse, cu ilustratori, creativi şi oameni pasionaţi de vizual.

Conceptul expoziţiei transmite, de fapt, mesajul purtat de TATAIA. Oamenii pro-activi, creativi, curioşi şi pasionaţi sunt cei care schimbă “locul”. Revista s-a dezvoltat ca o platformă pentru cei care doresc să facă diferenţa în România, care doresc să o populeze, angajat şi conştient, cu artă, cultură, grijă pentru social şi cei din jur, respect pentru valorile româneşti, umor şi voie bună, solidaritate. Doar “năravul” propriu ne stă în cale  şi ne împiedică să obţinem mai mult, mai repede: impactul pe care TATAIA îl are asupra contextului în care trăim, asupra realităţii pe care o croim este măsurabil mai degrabă pe termen lung, se instalează însă programatic în mentalul colectiv. Diversitatea şi optimismul acestei expoziţii, colaborările dintre artişti sau apropierile conceptuale, dezvăluie o lume convergentă către o veritabilă “schimbare la faţă” a societăţii româneşti, mai ales în rândul tinerilor.

Artişii invitaţi sunt: AITCH, Alexandru Dan, Alexandra Maftei, Bogdan Grădinaru, Andreea Chirică, Cornelia Varlam, Dan Raul Pintea, Dana Penea, Dragoş Platon, Eduard Gabia, Florin Piersic Jr., Ioana Moldovan, Marla, Michele Bressan, Mihaela Paraschivu, Mitoş Micleuşanu, Noper , Ghica Popa, Paul Popescu, Radu Afrim, Răzvan Anghelache, Revoltaire, Nicolae Negură, Dan Raul Pintea, Saddo, Sorina Vazelina, Ştefan Constantinescu, Ştefan Lucuţ, Ştefan Ungureanu, Subcarpaţi, Valeriu Cătălineanu, weareom, Wonderboy.

AITCH ne introduce în lumea sa de vis, desprinsă parcă din căsuţele pentru păpuşi având un veritabil cute-factor, însă cu o urmă de melancolie care contrapunctează, balansând un univers fragil de copii cu înţelepciunea unui ochi-filtru care te readuce din reverie în actual într-o fracţiune de secundă.

Saddo este cel care creează un univers complet nou dar totuşi binecunoscut – este folclor românesc contemporan inspirat parcă din personajele din basmele culese de Petre Ispirescu. Un univers colorat, cu creaturi desenate foarte precis, stimulează imaginaţia prin detaliile care aşteaptă să fie descoperite, dar care lasă întotdeauna loc pentru completarea proprie a poveştii.

Wonderboy semnează lucrarea de pe afişul expoziţiei – “Omul sfinţeşte locul dar năravul ba”, realizată din mici pixeli de plastic ce par un joc de copii. Pare o transpunere inversă – din digital în fizic. Pixelii care de obicei formează universul nostru zilnic sunt aici mici bobiţe de plastic pe care poţi, pe bune, să le atingi.

Florin Piersic Jr. a realizat pentru TATAIA o bandă desenată nedesenată, adică cu poze, deoarece, după cum spune el, nu ştie să deseneze. Floppy Man este un punct de inflexiune care îţi oferă răgazul să te pierzi în gândurile tale, iar TATAIA încurajează aceste stări de profundă conştientizare.

În altă zonă conceptuală se plasează fotografia realizată de Radu Afrim, din seria “Actori fotografiaţi de mine”, arătând pe furiş, într-un cub care protejează goliciunea lor, trei actori după un spectacol la Luxembourg.

Sub ce formă se regăseşte astăzi familia contemporană? Mai există acea poză care să poată cuprinde întreaga familie pe şemineu? Sau ar trebui făcut un colaj din fotografiile de pe facebook pentru a putea reda stilurile de viaţă care se îmbină în familia de azi? Răzvan Anghelache distilează această imagine într-o lucrare puternică: tatăl-caracatiţă, mama-maimuţică şi copilul-ursuleţ sunt arhetipurile digitale ale unei realităţi la întrepătrunderea dintre virtual şi cotidian.

Revoltaire, Nicolae Negură, Dan Raul Pintea sunt artişti din generaţii diferite care se remixează vizual. La propunerea TATAIA, a fost creat un schelet al unei lucrări peste care, în fiecare număr, artişti invitaţi compun prin sursele proprii de inspiraţie, carnea pentru acel schelet. Rezultatul este o joacă ce comentează tendinţa de open-source din care creativii contemporani îşi trag de cele mai multe ori seva.  Lucrările de artă vizuală, prin excelenţă de autor, devin aici informaţie de free-sharing şi de punere în comun a codurilor vizuale din jurul nostru.

Pneumaton, ermetic, traumart este titlul articolului din TATAIA care îl profilează pe Mitoş Micleuşanu. O altă descriere nici nu s-ar potrivi mai bine instalaţiilor sale din expoziţie – misterioase cu o atingere traumatică, poate chiar horror: o păpuşă gingaşă pierdută într-o pădure acoperită de un nor negru, solitară şi poetică în întunericul său. O senzaţie de linişte şi încremenire se regăseşte şi în insula sa pe care se înalţă o casă neagră, carbonizată, materializată într-o puşculiţă. Casa impunătoare cu o maşină de lux parcată în faţa ei sfidează izolarea şi pustiul pe care îl sugerează culoarea neagră şi pământul arid.  Un decor teatral ce aminteşte de Dogville al lui Lars von Trier.

Alexandru Dan şi Bogdan Grădinaru ne arată în avan-premieră proiectul semnat Xandra Popescu, “Chiar dacă nimeni nu te vrea, eu te voi iubi mereu”, care va fi vernisat în paralel cu Bienala de Artă de la Veneţia, cea mai important bienală de artă din lume. Fotografii din camere fotografice găsite în târgurile de vechituri arată lumea românească autentică, sinceră şi neprelucrată de ochiul artistic. Aşa cum se vede printr-un obiectiv rudimentar, însă cu maximum de entuziasm pentru momentele imortalizate de oamenii din jurul nostru.

Ştefan Constantinescu prezintă un videoclip al trupei Partizan, Şah, realizat în 2004, însă nearătat lumii până acum.  La o porţie de mici în faţa blocului, acest video intră puternic în clişeele urbane româneşti, păstrând caracteristica artistului de a dezvălui în mod ostentativ şi tranşant imagini tipice. El vede în fotograme clar definite şi puternice ceea ce noi trecem cu vederea în cotidian.

Dragoş Platon semnează “Very intense patriotic feelings”, print digital pe pânză înfăţişând personaje anonime care par doborâte de un soi de atac de cord. Ne întoarcem astfel la folclor românesc contemporan, la contradicţia dintre a pleca şi a rămâne, dintre dragostea patriotică, mândria identitară şi nemulţumirile zilnice atât de caracteristice românilor.

weareom este un mic grup creativ care ne arată, prin instalaţia Chop Cup, multitudinea de perspective a realităţii care ne înconjoară. Un set-up complex, un joc de-a alba-neagra într-un decor cu obiecte familiare se deconstruieşte atunci când este privit dintr-o altă perspectivă. Aceasta este şi filosofia TATAIA – încearcă să aducă perspective noi asupra vieţii. Două jumătăţi de casetofon, de dimensiuni diferite, se unesc într-un singur obiect dacă sunt privite dintr-un anume unghi, demonstrând că perspective ta este doar una dintre realităţile posibile.

 

 

Share on Facebook

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
Posted in ARTA, FOLCLOR, INPROGRAM, REVISTA, VIZUAL | No Comments »

Chestionar TATAIA

June 17, 2012

CLICK AICI PENTRU A COMPLETA CHESTIONARUL

TATAIA este o culegere de viziuni despre romani si Romania, despre viata culturala si sociala de astazi. E important pentru noi sa stim daca te regasesti in paginile revistei, daca felul in care vezi tu lucrurile este prezent in TATAIA. Chiar daca nu, chiar daca da, ajuta-ne sa te cunoastem, ajuta-ne sa imbunatatim continutul revistei.

Am pregatit un chestionar pe care te rugam sa il completezi. Iti multumim.

Share on Facebook

Tags: , , ,
Posted in FOLCLOR, REVISTA, TEXT, VIDEO | No Comments »

O chestiune de ultima ora

October 6, 2011

Nu-i vorba de hipnoza from TATAIA on Vimeo.

Share on Facebook

Tags: , ,
Posted in REVISTA, VIDEO | No Comments »

SESIUNE de GEM ca la TATAIA acasa, anul II

June 8, 2011

11.06, 18:00 – 20:00, Str. Arthur Verona

Sambata, 11 iunie 2011, TATAIA prezinta a doua SESIUNE de GEM pe strada lui Arthur Verona, in cadrul Street Delivery #6. Muzicieni de orice fel, unii cunoscuti, altii cunoscuti doar de vecini, improvizeaza liber intr-o formula nemaivazuta, nemaiauzita.

Gem ca la TATAIA acasa = amestec organic de instrumente muzicale de diferite sorginti, sonoritati, atitudini/ ansamblu de performeri muzicali, actionand viori sau pahare, tobe sau tartacute, in mare cam orice poate fi considerat instrument/ actiune artistica colectiva a carei principala caracteristica este improvizatia curajoasa.

Prima oara cand s-a pus de gem era anul trecut pe-aceeasi vreme, aceeasi strada, s-a strans o miniorchestra, o gramada de degustatori de sunete si destui curiosi.


Bucataria este deschisa oricarui degustator si oricarui performer.
Daca vrei sa produci gem tot ce trebuie sa faci este sa te inscrii cat mai repede cu un mail la pacurar@tataia.net (locurile sunt limitate) si sa ne spui la ce vrei sa canti.

Asa ca acordati-va instrumentele si bagati-le in gem!

pagina evenimentului pe facebook

tataia pe facebook

streetdelivery.ro

Share on Facebook

Tags: , , , , ,
Posted in FOLCLOR, INPROGRAM, MUZICA | No Comments »