De foame

de Raluca Rosu

Fragmente din acest text au aparut in TATAIA #2 (2010), in articolul “Ma iubeste, nu ma iubeste, ma iubeste… as vrea eu”

ei ii este atat de foame

incat te-ar manca pana si pe tine.

ma gandeam ca astazi e un labirint care se deschide spre un altul,

cel de maine – si ca se inchide in fata unuia de ieri, care ar fi putut sa fie inghitit la randul lui

de foamea ei.

eu cred ca si Adam si Eva erau tare infometati , o pofta de mancare periculoasa

chiar daca nu cred in Adam si Eva.

cred ca mi-e foame, dar nu mai foame decat ii este ei,

decat le este lor.

e foamea marului, e muscatura, e acel ceva care schimba totul,

care te face sa-ti privesti organele genitale si sa iti spui : gresit, gresiti, acoperiti-va cu frunze.

eu mai cred si ca Adam si Eva ar fi fost tare nefericiti daca ar fi ramas goi,

sarpele ar fi avut acum picioare, neinteresant,

cat despre nastere, nu ma intereseaza neaparat,

cat despre barbat si coasta lui scoasa,

e-o coasta tare interesanta, trebuie sa recunoasteti.

coaste iesite din alte coaste, infometate de un trup pe care un oarecare creator l-ar avea de oferit.

imi ating coastele la randul meu , pastrez inca vanataile alungarii din asa-zisul Paradis,

prima imbrancire – le cresc cu grija,

imi plac – sunt colorate.

Share on Facebook

Tags: , , , ,
Posted in TEXT | No Comments »

November 14, 2010

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*