Marți, 14 februarie 2012 de la ora 19.00 va avea loc la centrul cultural Independent84 (Splaiul Independenței nr. 84, sector 5, București) vernisajul expoziției de artă First Preview – Licitația de artă contemporană GrowArt #1. Expoziția reunește 33 de tineri artiști contemporani. Lucrările expuse sunt o primă selecție din cadrul celor 97 de loturi ce formează inventarul lictiației GrowArt #1 ce urmează să aibă loc pe 20 martie 2012 la Hotel Ramada Majestic din București.
Expoziția durează până pe 24 februarie și va fi deschisă publicului în fiecare zi în intervalul orar 17.00 – 21.00. Cele 33 de lucrări expuse la First PREVIEW sunt semnate de: Andreea Albani, Elena Andrei, Ana Asavei Pietraru, Adrian Buzdugă, Otilia Cadar, Florin Ciulache, Claudiu Cobilanschi, Sorin Dan Cojocaru, Felix Deac, Lucian Dediță, Mircea Dragomirescu, Adela Edu, Bogdan Ene, Paul Hitter, Adriana Horga, Daniel Ionescu, Catalin Lartist, Sorin Dumitrescu Mihăiești, Gili Mocanu, Ilinca Oprea, Radu Oreian, Delia Orman, Tudor Petrescu, Valentin Soare, Silvia Stoica, Nona Șerbănescu, Bogdan Teodorescu, Silvia Trăistaru, Andrei Tudoran, Daniela Turcu, Alexandru Marius Dumitru, Marius Vancea, Andrei Varga. Toate lucrările expuse vor fi disponibile spre vânzare în cadrul licitației din 20 martie.
Fără s-o recunoaștem suntem în grade diferite rasiști și intoleranți. Asta poate fi extrem de periculos acum când din cauza crizei economice bate un vânt naționalist în toată Europa. (Dan Perjovschi)
Proiectul SilenceKills – discrimination/ro/files/2011 vine din nevoia noastră de-a crede în utopia valorilor umane individuale în detrimentul generalizărilor și stereotipiilor fundamentate pe teoriile determinismului genetic. Istoria omenirii este o istorie a crimelor împotriva umanității, din care oamenii prezentului ar fi trebuit să învețe că celălalt nu trebuie să moară pentru că s-a născut diferit. Intoleranța și ura au atins apogeul în secolul XX, prin genocidul din perioada Holocaustului și abominabilele crime din timpul comunismului. Nu ar trebui secolul XXI să fie unul al toleranței? Majoritarii și-au impus deja voința de putere prin violență și excluderea minoritarilor care devin totdeauna direct responsabile pentru orice neajuns al societății.
Pornind de la premisa intimă și deloc îmbucurătoare că, la un moment dat și din anumite motive, toți discriminăm, silenceKILLS este o expoziție gândită în scopul de a aduce la cunoștință, de a sensibiliza și de a pune în discuție limita dintre libertatea de opinie și discriminarea socială, etnică, sexuală sau religioasă. Deoarece intenția și procesul sunt cele de urmărit în acest tip de proiect, seria de lucrări propuse de artiști încearcă să răspundă întrebării Să ne ucidă tăcerea sau inerția? printr-un îndreptățit Suntem aici, vedem ce vedeți și voi, nu putem rezolva, dar putem constata. (V. I. – S. V.)
no fain. sa zic atunci despre iona. iona e un proiect de licenta. e batran de vreun an, de cand am terminat sectia de grafica de la uad din cluj. in final, ca tot omu’, trebuia sa ma prezint cu ceva onorabil de pe urma celor 3 ani. si cum stiam ca imediat dupa licenta ma paste si-o admitere, ca vroiam sa dau si la actorie apoi, in aceeasi vara, mi-am zis din timp ca ar fi bine sa gasesc un subiect si o formula plastica… mediatoare intre astea doua lumi (teatru si desen), care sa aiba cate-un pic din fiecare. si-asa am facut o banda desenata, cu gravuri si colaje si hartii fotografice si alte belele, dupa scenariu’ lui marin sorescu. planu’ era sa-l iau pe iona in repertoriu la admitere la actorie si sa-mpusc in felu’ asta doi iepuri dintr-o data: sa scormonesc ambitioasa textu’, prin desen, pana-i gasesc toate valentele si sensurile vizuale posibile si imposibile. si inarmata asa, cu o zdravana intelegere a textului, sa ma duc apoi sa rup gura targului la admitere, interpretandu-l bilibistrucizant planu’ n-a functionat pana la capat. de dat, licenta mi-am dat-o, au iesit pana la urma vreo 10 planse de felu’ asta. rezonabile. admiterea am dat-o, da’ fara iona- cand i-am zis tipului cu care ma pregateam, cu vreo 2 sapatamani inainte, ca vreau sa-l bag pe iona in repertoriu, mi-a zis ca nu-i de mine, e prea mocnit, prea matur personaju’ asta, sa-mi aleg altceva.
Desenele revin în bandă și transformă orașul București, pentru două săptămâni și jumătate, în capitala neoficială a benzilor desenate.
Salonul European de Bandă Desenată, aflat la a doua ediție, propune, în perioada 3-20 noiembrie 2011, la galeria Foto Anexa a Muzeului Național de Artă Contemporană (Calea Moșilor, nr. 62-68), 16 expoziții, numeroase ateliere de creație, întâlniri cu artiști din șapte țări, dezbateri, conferinţe, sesiuni de autografe, lansări de carte, precum și proiecţii de filme și concerte.
Deschiderea va avea loc joi, 3 noiembrie, la ora 18.30. Vor lua cuvântul Mihai Oroveanu, director MNAC, Didier Dutour, director al Institutului Francez de la București și președinte al clusterului EUNIC în România, Jean Auquier, director general al Centrului Belgian de Bandă Desenată de la Bruxelles. La vernisaj vor fi prezenţi Bernard Swysen (Valonia-Bruxelles), autor și profesor de bandă desenată la Academia de Artă din Bruxelles, Sascha Hommer (Germania), artist de bandă desenată, Pedro Moura (Portugalia), curator, Máša Bořkovcová (Cehia), etnolog şi expert pe problemele romilor.
Limbaj de cartier. Apucaturi de cartier. Viata de cartier.
“De cartier” inseamna de obicei intre blocuri. E interesant cum atunci cand vorbim despre cartier fara sa speificam literalmente locul, ne referim mai intotdeauna la periferiile muncitoresti si nicidecum la cartierele de vile luxoase sau noile suburbii pentru clasa de mijloc.
Cartierele bucurestene muncitoresti construite in jurul fabricilor si institutiilor, aglomereaza un mix divers de personaje, de la batranii repartizati in locuintele respective, cu un stil de viata linistit si sedentar, la gastile de hip-hoperi, grafferi, punkeri, emo, manelisti, fiecare cu preocuparile si activitatile lor. Fiecare dintre vietile lor are particularitatile ei. De obicei cand vorbim despre viata de cartier tindem insa sa privim preconceput.
I.feeI Contestisi propune sa premieze cele mai interesante propuneri de instalatii senzoriale concepute pentru spatii tranzitorii (metrou, aeroport, supermarket etc).
I.feeI Contesteste deschis tuturor studentilor, absolventilor unei facultati de arte vizuale, arhitectura, automatica, robotica, muzica din Romania si U.E. cat si oricarui individ creativ dornic sa experimenteze cu noi mijloace de expresie!
CONCEPT
In ultimii 25 de ani, oamenii au suferit schimbari dramatice ale perceptiei asupra timpului, spatiului, problemelor, identitatii.
Abundenta informatiilor si viteza nemaiintalnita de procesare a informatiei au condus la modificari majore ale comportamentului uman.
Ca rezultat al nivelului mare de inter-conectivitate, oamenii isi desfasoara activitatea in medii mai riscante, bazandu-se pe mecanisme de incredere.
Supermodernitatea, asa cum a fost definita de Marc Augé, a nascut o serie de spatii tranzitorii, spatii temporare si efemere ale solitudinii.
Non-spatiile au o importanta majora in prezent -> nu exista identitate sau relationare: doar solitudine si similaritate.
Vernisaj: joi, 27 octombrie 2011, ora 19.00, ATELIER 030202 (Sala Nouă TC),
str. Sfânta Vineri nr. 11, Bucureşti / www.atelier030202.blogspot.com
“Efemerul şi întrupările sale sunt pentru Anamaria Şerban spaţii abisale şi interiorizate. Programul Land Art-ului şi al mişcării create de Robert Smithson este asumat, într-o polemică autoreferenţială cu devenirea, până când dependenţa obiectului artistic de context şi de privitor devine un prilej interşanjabil de redescoperire a unghiului de vedere şi a sintaxei vizuale. Pariul pe actul artistic nu este neapărat în detrimentul obiectului artistic, ci este o consecinţă firească a influenţelor naturale (spaţiu şi timp) asupra subiectului şi materialului artistic. Contextul şi interacţiunea publicului cu un concept artistic dau măsura efemerităţii asupra receptării şi valorizării, miza, de altfel, a acestui perfomance.
Anamaria Şerban ştie că nu ştie care este semnul vizual şi spiritual intangibil. Motiv pentru care pentru ea sculptura este un lung şir de ipoteze privind tridimensionalitatea şi punerea ei în spaţiu. Sculptura devine un concept de interferenţă cu arhitectura şi geografia. Aşa cum, pus într-un context, orice om poate avea un rol teatral de impact, şi cele 100 de pietre ale artistei tind să îşi pună în valoare geometria variabilă până când acestea sunt în ochii privitorului expresia stilistică cea mai înaltă. Un subtil joc de-a creatorul şi creaţia sa, cu 100 de pietre neşlefuite, precum neşlefuită este şi intuiţia critică şi artistică a celor ce participă la performance.
În direct, publiculului i se oferă şansa demiurgică a unui creaţii despre cele 100 de pietre ale efemerului. Un efemer înregistrat ca într-un reality show despre căutarea unui punct de sprijin care să (ne) schimbe universul.”
A rasarit de curand un blog care se autointituleaza “the archive stream of the new romanian anonymous photography” si are deja o colectie bogata de personaje si ipostaze made in Ro, fotografii de amator, care acopera o perioada de aproape 60 de ani.
Instantanee, poze de vacanta, de familie, de grup… prima senzatie e ca rasfoiesti un album de fotografii de prin sertarele alor tai, de pe vremea cand aveau plete si evazati si faceau drumetii la munte cu prietenii, sau de pe vremea cand bunica era mireasa. Senzatia de familiaritate e insotita de una mai bizara, de patrundere in intimitate, a ta, a personajelor din imagini, a unor straini atat de binecunoscuti. Limita unde amintirile altora se confunda cu ale tale.
Daca faci un pas mai departe, descoperi o intreaga lume intr-o simpla imagine, o conventie particulara construita pe o suma de informatii personale care ti se reveleaza. Ai privilegiul unui voyeur, martor nevazut al unui moment intim.
Miercuri, 5 octombrie 2011, la Café Van Gogh din Bucuresti a avut loc evenimentul de lansare a celei de-a cincea editii INSPIRED. In cadrul conferintei de presa, invitatii au putut afla regulamentul, temele de concurs, membrii echipelor de juriu si calendarul competitiei. Conform traditiei concursului, evenimentul de lansare a marcat totodata anuntarea noii identitati vizuale, creata in acest an de artistul Ghica Popa (www.ghicapopa.com) si deschiderea inscrierilor pe noua platforma online www.concurs-inspired.ro. La conferinta au fost de asemenea expuse lucrari apartinand castigatorilor locurilor I, II si III de la Inspired – Photography 2010 (Bogdan Iorgovan, Sergiu Mihaescu, Roxana Enache).
In perioada 5 octombrie – 7 noiembrie 2011, concurentii se pot inscrie la una sau mai multe dintre cele 9 sectiuni INSPIRED (Architecture, Fashion Design. Photography, Dramaturgy, Illustration, Graphic Design, Interior Design, Product Design, Accessories) prin crearea unui cont pe pagina web oficiala. Acestia isi vor putea incarca mapele pe site in intervalul 5 octombrie – 23 noiembrie 2011. Cele 9 teme de concurs sunt disponibile pe www.concurs-inspired.ro.
planu’ n-a functionat pana la capat. de dat, licenta mi-am dat-o, au iesit pana la urma vreo 10 planse de felu’ asta. rezonabile. admiterea am dat-o, da’ fara iona- cand i-am zis tipului cu care ma pregateam, cu vreo 2 sapatamani inainte, ca vreau sa-l bag pe iona in repertoriu, mi-a zis ca nu-i de mine, e prea mocnit, prea matur personaju’ asta, sa-mi aleg altceva.
